Glucocorticosteroizii sunt secretati de glanda corticosuprarenala si joaca un rol important in metabolismul glucidic si proteic. Au un efect antiinflamator marcat, inhiba procesele inflamatorii exudative, necrotice sau proliferative, indiferent de stimulul provocator. Ei se acumuleaza in tesutul inflamat, stabilizeaza capilarele si le impiedica permeabilizarea, diminueaza formarea edemului local si mentin raspunsul vaselor la catecolamine, inhiba motilitatea si capacitatea de fagocitoza a leucocitelor. In fazele tarzii ale inflamatiei, procesul de regenerare este intarziat, formarea colagenului este tulburata, sulfatarea mucopolizaharidelor este blocata.
Glucocorticosteroizii au efecte antialergice marcate, datorita actiunii imunodepresive si a efectului anti inflamator. Ei pot inhiba reactii de tip anafilactic, reactii prin complexe imune solubile ca si reactii de tip intarziat (reactia la tuberculina, respingerea grefelor etc.j. Eficacitatea se datoreste actiunii pe limfocitele T, ceea ce impiedica producerea interleukinei II si a limfokinelor, ceea ce determina inhibarea inflamatiei generata de reactia antigen-anticorp. In plus, intervine actiunea antiinflamatorie nespecifica.
Glucocorticosteroizii distrug limfocitele, provocand modificari importante ale metabolismului acestor celule, urmata de dezintegrarea nucleului si revarsarea citoplasmei. Limfocitele sensibilizate sunt rezistente, ceea ce determina o eficacitate imunodepresiva slaba, daca sunt administrati dupa stimulul antigenic. Glucocorticosteroizii provoaca o limfopenie trecatoare datorata, in principal, redistribuirii limfocitelor. Efectele antiinflamator, antialergic si de deprimare a reactiilor mezenchimale sunt larg utilizate terapeutic, glucocorticosteroizii nu vindeca, ei modifica reactiile la agentul cauzal. Eficienta, de multe ori spectaculoasa, are mai ales un caracter simptomatic. Tratamentul se face cu doze mari, care depasesc valorile secretiei fiziologice, uneori fiind necesara administrarea indelungata de doze de intretinere.
Indicatii terapeutice. Glucocorticosteroizii sunt utili in
reumatismul poliarticular acut, poliartrita reumatoida, accesul de guta, lupusul eritematos diseminat,
astmul bronsic, alergii grave diverse, colite ulceroase,
hepatita cronica,
anemie hemolitica dobandita, anemie aplastica, afectiuni alergice sau inflamtorii ale ochiului, diverse afectiuni dermatologice, ca si pentru mentinerea grefelor si transplanturilor. In diferite afectiuni canceroase (
leucemia acuta, leucemia limfatica cronica, boala HodgkiN) au actiune pozitiva prin liza tesutului limfatic si ca mijloc nespecific de sustinere al organismului.
Efecte adverse. Pe langa paleta larga a posibilitatilor de folosire terapeutica benefica a glucocorticosteroizilor, trebuie avuta in vedere si multitudinea reactiilor adverse produse de acestia. Datorita deprimarii generale a reactiilor mezenchimale, glucocorticosteroizii scad capacitatea organismului de a se apara in fata infectiilor, prin inhibarea raspunsului inflamator si imunologic la agentii infectiosi, de asemenea prin scaderea fagocitozei, a sintezei interferonului si a reactiei febrile. Vindecarea tesuturilor lezate, cicatrizarea, sunt deficitare deoarece formarea substantei fundamentale si a fibrelor de colagen sunt in suferinta. general, folosirea glucocorticosteroizilor in
infectiile virale sau microbiene impune prudenta. Sub actiunea glucocorticosteroizilor creste secretia gastrica de acid clorhidric - favorizata de histamina; secretia de mucus este diminuata, prin urmare aparitia ulcerelor gastrice este frecventa. Stimularea SNC este frecventa sub tratament cortizonic, ceea ce explica partial senzatia de euforie pe care bolnavii o descriu, dar si insomnia, nervozitatea sau uneori chiar tulburarile pshihotice. Favorizarea gluconeogenezei pe seama proteinelor, poate duce la instalarea unui
diabet steroidic, de obicei usor si reversibil. Metabolismul osos este, de asemenea, tulburat prin mecanisme complexe, ducand in final la instalarea osteoporozei, care este favorizata de tratamentul prelungit, varsta inaintata, starea postmenopauza a femeii, regimul sarac in calciu si proteine, uneleafectiuni reumatice.
Mecanismul de actiune al glucocorticosteroizilor este numai partial cunoscut. Ei patrund in citoplasma, unde se leaga de un receptor specific, determinand desfacerea din macromolecula acestuia a unei proteine fosforilate. Consecutiv, receptorul este activat si patrunde in nucleu, unde se leaga de o portiune de ADN, regland transcriptia unor gene specifice. Astfel, proteina cu actiune antiinflamatorie, denumita lipocortina, impiedica actiunea fosfolipazei A2, inhiband consecutiv formarea de acid arahidonic, respectiv, de prostaglandine si leucotriene ca si formarea PAF (factor de agregare plachetaR), autacoizi cu proprietati proinflamatorii. Au actiune antagonista fata de factorul de necroza al tumorilor (TNF).
Glucocorticoizii naturali favorizeaza retentia hidrosalina, putand fi cauza de edeme si HTA. Aceasta impune prudenta Ia cardiaci si hipertensivi (restrictionarea sodiului
alimentar in aceasta situatie este obligatorie, daca tratamentul se face cu glucocorlicostcroizi naturali -cortizon sau hidrocortizon, care au si o puternica actiune mineralocorticoidA). .
Folosirea glucocorticoizilor ca medicament poate fi cauza de hipercorticism exogen, cu semne specifice: fata rotunda, redistribuirea tesutului adipos la trunchi si fata, pilozitate, acnee, cresterea apetitului. Dupa un timp se poate instala un sindrom Cushing iatrogen cu obezitate, diabet, osteoporoza etc. In astfel de situatii, daca nu este obligatorie, medicatia trebuie oprita.
Medicatia cu glucocorticoizi, poate provoca prin frenarea hipotalamo-hipofizara "hipercorticism endogen'5. Acest lucru se poate evita, daca se recomanda ca tratament de intretinere, administrarea intr-o singura priza zilnica sau administrarea de preparate cu actiune de lunga durata, o data la doua zile.
Glucocorticosteroizii se absorb bine din tubul digestiv, fiind activi pe cale orala, se leaga in proportie 70-90% de proteinele plasmatice, sunt metabolizati in ficat prin glucuronoconjugare si sunt eliminati urinar.
Din punct de vedere al potentei, glucocorticosteroizii se impart in trei categorii:
cu potenta mica unitatea de doza 20-25 mg, asa cum sunt corticoizii naturali,
cortizonul si hidrocortizonul.
cu potenta intermediara - unitate de doza 4-5 mg, asa cum sunt prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul triamcinolona.
cu potenta mare - unitatea de doza 0,75 mg, asa cum sunt dexametazona si betametazona.
Steroizii naturali - cortizonul si hidrocortizonui - sunt de ales ca medicatie de substitutie in
insuficienta suprarenala.
Glucocorticosteroizii pot fi, de asemenea, subimpartiti in functie de durata lor de actiune, corespunzatoare timpului de injumatatire biologic:
cu durata de actiune scurta, respectiv timp de injumatatire 8-12 ore pentru cortizon si hidrocortizon.cu durata de actiune intermediara, timp de injumatatire 12-36 ore pentru prednison, prednisolon, metilprednisolon si triamcinolon. cu durata de actiune lunga, timp de injumatatire 36-54 ore pentru dexametazona si betametazona.
Steroizii cu durata de actiune intermediara sunt avantajosi in tratamentul de durata, in afectiuni inflamatorii si alergice. Durata lunga de actiune, determina o deprimare marcata a sistemului hipotalamo-hipofizaro-corticosuprarenal, deci risc mare de insuficienta suprarenala si corticodependenta - glucocorticoizii din aceasta categoric nu sunt potriviti pentru tratamentul de durata.
Glucocorticosteroizii de tip hidrocortizon, prednisolon, triamcinolon, betametazona, dexametazona sunt activi ca atare. Ei pot fi folositi in administrare sistemica si topic - injectii intraarticulare, ungvente dermatologice, colire, ungvente oftalmice etc. Cortizonul si prednisonul sunt putin activi ca atare, ei devin activi abia dupa o prima metabolizare enzimatica hepatica, din aceasta cauza, ei pot fi folositi numai pentru administrare sistemica (sunt inactivi locaL).
Pentru efectele generale, majoritatea glucocorticosteroizilor se administreaza oral. Preparatele injectabile constau in suspensii apoase pentru injectare im sau pentru administrare locala (injectii intraarticulare, infiltratii, aerosolI). Injectarea im formeaza un depozit, din care compusul activ trece in circulatie. Preparatele de acest tip -metilprednisolonul acetat, triamcinolon acetonid - se injecteaza la 1-4 saptamani odata si pot fi utile in cure scurte pentru tratamentul episoadelor acute ale unor boli cronice sau a perioadelor de agravare a astmului bronsic.
Exista derivati hidrosolubili care permit prepararea de solutii apoase, care pot fi introduse in injectii sau perfuzii iv, din aceasta categorie facand parte esteri ai hidrocortizonului, prednisolonului sau betametazonei cu acid fosforic sau succinic.
Exista glucocorticosteroizi utilizati exclusiv topic, pentru uz dermatologic: fluocinolonul acetonid, fluocortolona, flumetazona pivalat. Preparatele pentru uz local se absorb in oarecare masura si pot avea efecte sistemice nedorite.
Copyright © 2008 - 2025 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
