Hiperfunctia tiroidiana poate fi combatutaprin medicamente care interfera procesul de formare a hormonilor tiroidieni sau prin iradierea selectiva a glandei cu ajutorul radioiodului. Tioamidele antitiroidiene au efect anti
tiroidian si efect gusogen. Deprimarea tiroidei se produce indeosebi prin blocarea enzimatica a transformarii iodului ionic in iod elementar. La bolnavii cu Basedow, efectul terapeutic apare dupa o latenta de 1-3 saptamani. Dupa tratament antitiroidian, efectele nervos central, ca si tulburarile vasomotOrii dispar. Din aceasta grupa terapeutica se folosesc practic urmatoarele: Carbimazol capsule de 5 mg si Thyrozol capsule de 5, 10 si 20 mg. Iodurile au efecte diferite asupra glandei, in functie de doza sistarea functionala. Cantitati mici de iod sunt indispensabile pentru functionarea normala a glandei, in speta, pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Profilaxia gusei endemice se realizeaza imbogatind cu iod anumite alimente (sare de bucatariE). Dozele mari inhiba functia tiroidei la bolnavii cu hipertiroidisin. Excesul de ioduri inhiba atat formarea cat si eliberarea hormonilor tiroidieni. Folosite ca antitiroidiene, iodurile se administreaza sub forma de solutie 1. Lugol (iod-5g si iodura de potasiu -10 g la 100 ml apA), se recomanda ca pregatire pentru tiroidectomia subtotala. Initial, se administreaza un compus tioamidic care sa normalizeze functia tiroidei, urmat timp de 10 zile de iodura. Un alt preparat continand iod este Kalium iodat (IodiD) comprimate de 100 si 200 micrograme.
Radioiodul este I131 cu o perioada de injumatatire de 8 zile. Administrat oral, in doze foarte mici, se acumuleaza in tiroida, unde emite radiatii beta si gamma. Radiatiile gamma, putin penetrabile, realizeaza iradiere locala, utila in hipertiroidism si anumite forme de cancer tiroidian. La hipertiroidieni ameliorarea simptomatologiei incepe dupa 2-3 saptamani si este deplina dupa 3-15 luni. Radioiodul se administreaza oral, in doza mica, fiind indicat la hipertiroidieni in varsta de peste 40 ani. In cancerul tiroidian sunt necesare doze mari repetate.
Insulina, antidiabeticele orale si glucagonul
Insulina este secretata de celulele beta-insulare pancreatice. Este dozata biologic, pentru preparatele moderne 1 mg
insulina = 24-28 U. Principalul stimul pentru cresterea insulinei Ia om este cresterea
glicemiei in urma ingestiei de glucide.
Actiunile metabolice ale insulinei sunt: asigurarea utilizarii tisulare a glucozei, prin usurarea patrunderii sale in celulele musculare si adipocite; cresterea depozitelor de glicogen, prin favorizarea transformarii glucozei in glicogen si micsorarea glicogenolizci hepatice; favorizarea sintezei proteice musculare; cresterea anabolismului lipidic.
Diabetul zaharat se defineste printr-un deficit relativ sau absolut de insulina. Diabetul adultului noninsulinodependent sau de tip II, se datoreste unui deficit relativ al hormonului, insulina circulanta este suficienta pentru corectarea cetoacidozei, dar raspunsul tisular la hormon este sub normal.in
diabetul insulinodependent sau de tip I, exista o lipsa importanta a hormonului, datorita incapacitatii secretorn a pancreasului betainsular. Administrarea de insulina este obligatorie pentru a reduce hiperglicemia si a preveni cetoacidoza. Tratamentul de baza al diabetului este reprezentat de insulina, care se administreaza pentru suplimentarea sau substituirea hormonului endogen deficitar. Scopul este obtinerea unei glicemii de 90-120 mg/dl, pe nemancate; in cazuri clinice dificile, este considerata ca acceptabila si o glicemie de 140 mg/dl.
Actualmente, insulina umana biosintetica este produsa de tulpini nepatogene de E.Coli, la care s-a inserat gena specifica pentru insulina. Dupa rapiditatea si durata actiunii, preparatele de insulina se impart conventional in trei grupe:
- insuline cu actiune rapida, cu debut al actiunii 15-30 minute, este maxima dupa trei ore si se mentine 6-8 ore; 2-4 administrari pe zi.
- insuline cu actiune intermediara, efect in 1-2 ore, maxim la 6-12 ore, se mentine 18-24 ore; se administreaza obisnuit de 1-2 ori pe zi.
- insuline cu actiune lenta si durabila; debut la 4-6 ore, maxim 14-20 ore, se mentine 20-36 ore; se administreaza o data pe zi.
In timpul tratamentului insulinic pot apare reactii hipoglicemice. Acestea pot fi provocate prin supradozarea hormonului, datorita scaderii spontane al necesarului de insulina, cand bolnavul nu consuma cantitatea cuvenita de glucide, nu mananca la timp sau face un efort fizic neobisnuit. Hipoglicemia se combate usor, prin ingestia de
zahar sau in coma cu solutie perfuzabila de glucoza 20%.
O serie de medicamente pot produce modificari ale raspunsului la insulina. Asocierea cu blocante betaadrenergice, metildopa, IMAO, steroizi anabolizanti, fenilbutazona, tetraciclinele, favorizeaza reactiile hipoglicemice. Glucocorticosteroizii, estrogenii, progestativele,
hormonii tiroidieni, fenitoina micsoreaza efectul insulinei si favorizeaza hiperglicemia.
Antidiabetice orale sunt capabile sa corecteze tulburarile metabolice din diabet, mai ales hiperglicemia, fiind active pe cale orala. Fac parte din trei clase chimice: sulfoniluree, biguanide si glitazone, care difera prin mecanismul de actiune..
O serie de derivati sulfonilureici, administrati la diabetici, reduc hiperglicemia si scad sau suprima glicozuria. Dozele mari pot provoca hipoglicemie. Actiunea se datoreaza predominant stimularii secretiei endogene de insulina. Eficacitatea clinica este moderata, functie de disponibilul de insulina endogena, limitata la diabetici. De aceea, sulfonilureele sunt indicate numai in diabetul stabil, relativ recent, la adultii de peste 40 ani. Nu pot fi folosite cand necesarul de insulina este mare,in forme grave de diabet.
Toxicitatea este mica. Ca reactii adverse pot provoca
tulburari digestive, eruptii cutanate, foarte rar discrazii sanguine, icter colestatic. Ca si alte produse antidiabetice orale, se utilizeaza cu prudenta la femeile insarcinate, mai ales in primul trimestru, existand riscul efectelor teratogene. Din punct de vedere al numarului de medicamente, grupa este foarte bine reprezentata, vom aminti doar cateva: Glibenclamida (MartiniL); Gliplzid (MinidiaB); Gliclazid (DiapreL); Glimepirid (AmaryL) etc.
Copyright © 2008 - 2025 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
