Cele doua tipuri majore de disfunctie ventilatorie, silite pe baza masurarii volumelor statice si prin spirometrie, sunt tipul obstructiv si cel restrictiv. La tipul obstructiv predomina scaderea debitului expirator. in cazul bolii in sine, raportul VEMS/C este scazut, la fel ca si DEF2S 7S% ( ura 250-2 linia B). Curba corespunzatoare expirului din bucla debit-volum arata debitele scazute corespunzatoare oricarui volum. Golirea neuniforma a cailor respiratorii se traduce prin bombarea (cu concavitatea in sus) a curbei corespunzatoare expirului ( ura 250-4). in fazele timpurii ale obstructiei care incepe cu caile respiratorii mici, VEMS/C poate fi normal, singurele elemente patologice la un examen de rutina al functiei pulmonare fiind scaderea DEF2S 7S% si o forma modificata a portiunii terminale a curbei debit-volum din expiratia fortata.In boala obstructiva, CPT este normala sau crescuta. La masurarea cu heliu a volumelor pulmonare, valorile masurate pot fi mai mici decat cele reale daca heliul nu s-a distribuit in toate caile respiratorii si in toate regiunile plamanului. Volumul rezidual este crescut, din cauza sechestrarii aerului in cursul respiratiei, iar raportul VR/CPT este marit. Capacitatea vitala este frecvent scazuta in bolile obstructive, din cauza cresterilor importante ale VR, cu modificarea nesemnificativa a CPT. Tipul restrictiv cuprinde doua mari subgrupe, in functie de localizarea pato-logiei-pulmonar parenchimatoasa sau extraparenchimatoasa. in formele ex-traparenchimatoase, disfunctia poate fi predominant inspiratorie sau combinata, inspiratorie si expiratorie (elul 250-l). Elementul caracteristic al tipului restrictiv, in toate aceste forme, este reducerea volumelor pulmonare, in principal CPT si CV. In bolile parenchimatoase, VR este in general scazut, iar debitele expiratorii maxime sunt conservate. De fapt, daca VEMS este exprimat procentual din C, debitul este adeseori supranormal, crescut dispro-portional fata de marimea plamanilor ( ura 250-2, curba C). Curba debit-volum pune in evidenta grafic relatia de dispro-portionalitate intre debitele si volumele pulmonare [portiunea expiratorie a curbei apare relativ inalta (prin conservarea debitelor), dar ingusta (prin scaderea volumelor pulmonare)], asa cum se observa in ura 250-4.
La tipul extraparenchimatos, cu disfunctie inspiratorie data fie de slabiciunea musculaturii inspiratorii, fie de un perete toracic mai rigid, plamanul, normal de altfel, este supus destinderii sub actiunea unei forte inadecvate. Ca urmare, valorile CPT obtinute sunt mult mai mici decat cele prezise, VR de obicei nu este semnificativ afectat, debitele expiratorii fiind conservate. in acest tip de restrictie cauzata de muschii inspiratori, PIM scade. In restrictiile extraparenchimatoase caracterizate prin disfunctie inspiratorie si expiratorie, capacitatea de a expira pana la VR este si ea limitata, fie din cauza afectarii muschilor respiratori, fie din cauza deformarii peretelui toracic, care este rigid la un volum mai mic decat CRF. In consecinta, VR este de obicei crescut, spre deosebire de celelalte tipuri de restrictie. Raportul VEMS/C este variabil si depinde de forta muschilor respiratori. Daca forta muschilor expiratori este scazuta semnificativ, atunci PEM este si ea scazuta, capacitatea de a face o expiratie rapida fiind micsorata si raportul VEMS/C putand fi redus, in absenta unei obstructii. Daca forta muschilor expiratori este conservata, dar peretele toracic este anormal de rigid, la un volum mai mic de CRF, raportul VEMS/C este normal sau crescut.
