Se pot face corelatii clinice utile cu mecanismele care stau la baza hipoxemiei (ura 250-5). O Po inspirata redusa poate contribui la hipoxemie atat la altitudine crescuta, cat si atunci cand concentratia de O2 inspirat este mai mica de 21%. Cea de-a doua problema apare atunci cand unui pacient care primeste anestezie sau suport ntilator i se administreaza din neglijenta un amestec gazos continand sub 21% O2 sau cand O2 este consumat din aerul ambiental, asa cum se intampla la inhalarea fumului de la un incendiu. Cresterea Pco in sangele arterial este primul semn ca hipontilatia este cauza hipoxemiei. Corelatiile clinice cu hipontilatia sunt discutate in modulul 263.
Suntul, ca si cauza de hipoxemie, poate reflecta transferul sangelui din jumatatea dreapta in cea stanga a inimii, fara a trece prin circulatia pulmonara, asa cum se intampla in sunturile intracardiace. Acest fenomen este foarte obisnuit in bolile congenitale cardiace cianogene, cand un defect septal interatrial sau interntricular se asociaza cu o
hipertensiune pulmonara, astfel incat sensul suntului este dreapta-stanga, in loc de stanga-dreapta. Suntul de la nilul parenchimului pulmonar apare mai frecnt in contextul unor boli care determina absenta ntilatiei unor alole perfuzate. Aceasta se poate intampla daca alolele sunt atelectatice sau daca sunt pline cu fluid, ca in
edemul pulmonar (atat cardiogen, cat si necardiogen) sau in exsudatul masiv intraalolar din pneumonie. Mai putin frecnte, anomaliile vasculare cu sunturi arterio no ase pulmonare pot cauza hipoxemie. Aceste anomalii pot fi ereditare, asa cum sunt cele din telangiectazia hemoragica ereditara (sindromul Osler-Rendu-Weber), sau dobandite, ca in malformatiile vasculare pulmonare secundare cirozei hepatice, similare cu destul de frecntele malformatii vasculare cutanate ("heman-gioame - stelate\").
Discordanta ntilatie-perfuzie este cea mai frecnta cauza de hipoxemie in clinica. Majoritatea proceselor care afecteaza fie caile respiratorii, fie parenchimul pulmonar sunt distribuite neuniform in plamani si nu influenteaza in mod egal ntilatia si perfuzia. Anumite arii pulmonare pot aa o perfuzie mai buna, dar o ntilatie insuficienta, in timp ce altele pot aa o ntilatie relativ buna si o perfuzie deficitara. Astmul si boala pulmonara cronica obstructiva sunt doua exemple importante de boli ale cailor respiratorii in care neconcordanta ntilatie-perfuzie este cauza hipoxemiei. Pneumonia si bolile interstitiale sunt bolile parenchimatoase care produc neconcordanta ntilatie-perfuzie.
Modificarile in eliminarea CO2, ce sunt clinic importante, variaza de la ntilatia excesiva si hipocapnie, pana la eliminare inadecvata si hipercapnie. Aceste situatii clinice sunt discutate in modulul 263.
Capacitatea de difuziune
Determinarea Dpco poate fi utila in evaluarea afectiunilor patului alolo-capilar sau ale vascularizatiei pulmonare. In practica, scaderea Dpco se asociaza cu trei tipuri mari de afectiuni: bolile interstitiale, emfizemul pulmonar si bolile vasculare pulmonare. in bolile interstitiale pulmonare, fibroza unitatilor alolo-capilare micsoreaza aria patului alolo-capilar, precum si volumul de sange din circulatia pulmonara. in emfizem, peretii alolari sunt distrusi, fiind din nou diminuata aria patului alolo-capilar. La pacientii cu boli care scad suprafata si volumul patului vascular pulmonar, precum embolia pulmonara recurenta sau
hipertensiunea pulmonara primitiva, Dpco este in mod obisnuit redusa.
Capacitatea de difuziune poate fi marita cand volumul sanguin pulmonar creste, asa cum se intampla in
insuficienta cardiaca congestiva. Totusi, pe masura ce apare edemul interstitial si alolar, Dpco depinde de influentele opuse ale volumului sanguin intrapulmonar marit, care tinde sa o creasca, si ale edemului pulmonar, care tinde sa o scada. Determinarea unei Dpco mult marite poate fi utila in depistarea hemoragiei alolare, intalnita in sindromul Goodpasture. Hemoglobina continuta in eritrocitele aflate in lumenul alolar poate lega monoxidul de carbon, astfel incat concentratia de CO expirat sa fie mica si Dpco determinata mare.
