PARALIZIA DIAFRAGMULUI
Paralizia bilaterala a diafragmului determina aproape intotdeauna o patologie sera in cazul adultilor. Printre cauzele principale ale acesteia se numara leziunile inalte ale madui spinarii, traumele toracice (inclusiv chirurgia cardiaca), scleroza multipla, sindromul cornului anterior si distrofia musculara. Majoritatea pacientilor cu afectare sera a diafragmului se prezinta cu
insuficienta respiratorie hipercapnica, complicata de multe ori cu
cord pulmonar si insuficienta ntriculara dreapta, atelectazie si pneumonie.
Gradul paraliziei diafragmului se apreciaza cel mai bine prin masurarea presiunilor transdiafragmatice. Tratamentul de electie este ntilatia asistata toata ziua sau o parte a zilei. Aceasta se poate face cel mai bine fara traheostomie, prin presiune nazala intermitent pozitiva. Daca inervatia diafragmei este intacta, stimularea diafragmului poate fi o alternativa viabila. Daca paralizia survine in timpul operatiei pe cord deschis, recuperarea apare cel mai frecnt, dar dupa sase luni de zile sau mai mult.
Paralizia unilaterala de diafragm este mult mai frecnta decat paralizia bilaterala. Cauza cea mai frecnta o constituie invazia nervului de catre un proces malign, de obicei un carcinom bronhogenic. Daca pacientul nu are o neoplazie, de obicei nu se gaseste cauza paraliziei. Diagnosticul este sugerat de prezenta unui hemidiafragm ascensionat pe radiografia toracica. Confirmarea vine cu testul "adulmecatului\" (sniff-test). Cand pacientul este observat cu fluoroscopul in timp ce adulmeca, diafragmul paralizat se va misca paradoxal in sus, din cauza presiunii negati intratoracice. Pacientii cu
paralizie unilaterala de diafragm sunt de obicei asimptomatici. Capacitatea lor vitala si capacitatea pulmonara totala sunt reduse fiecare cu 20%. Daca un pacient, pe langa paralizia diafragmatica, are si o
tumora mediastinala, trebuie instigat in continuare. Totusi, daca pacientul este asimptomatic si are o radiografie toracica normala, nu sunt necesare proceduri invazi.
