Medicina generala nu este o specialitate in sensul obisnuit al cuvantului. Medicii generalisti nu au cunostinte speciale despre boli (doar despre stadiile incipiente ale acestora) si nu poseda metode speciale de tratament. Daca sunt totusi specialisti in ceva, atunci nu sunt specialisti in boli, ci in pacientii lor. Ei pot raspunde la intrebari ca \"De ce nu vine niciodata d-ra Phelps la consultatiile de ingrijire prenatala? Ce ar trebui sa se schimbe pentru ca ea sa vina?\" Exista putine situatii medicale in care generalistii sa poata oferi mai multa pricepere si experienta decat toti ceilalti medici - dar exista multe imprejurari in care ceea ce conteaza este intelegerea generalistului, care nu poate fi inlocuita de nici o cantitate de stiinta din nici o sectiune. Asa incat, daca, de exemplu, bebelusul d-rei Phelps moare, catre cine se indreapta ea in disperare? Ea nu este o problema medicala; nu este o problema obstetricala; nu este nici macar o problema psihiatrica - ea este d-ra Phelps. Si medicul specializat in d-ra Phelps este (sau ar trebui sa fie) medicul ei curant. El este cel care stie ce sa faca si ce sa spuna; cand sa taca si cand sa explice; cand sa apara si cand sa dispara, cu umilinta de a fi martorul unei asemenea bogatii de suferinte.
Dupa consultarea inii de cuprins (p. 534) nou-venitul in medicina generala ar putea trage concluzia ca generalistul isi petrece cea mai mare parte a timpului formand echipe de asistenta medicala primara, conducand interviuri, incarcand programe de profilaxie in computer, efectuand analize de activitate, participand la sedintele grupelor de pacienti sau mama-si-copil, delegand
sarcini membrilor echipei si, in cele cateva cazuri in care chiar consulta, aceste consultatii sunt urmate de lungi sedinte de analiza a consultatiei inregistrata pe video. Medicina generala este cea mai veche ramura a medicinei, si pana de foarte curand nu a simtit neia a nimic din toate acestea. Ceea ce a adus aceste activitati in prim- este faptul ca ne trezim intr-o lume in care succesul medicinei tehnologice iti dezvaluie limitele. Chiar daca toti oamenii de stiinta ar avea capacitati si facilitati
nelimitate, medicina tehnologica tot ar fi limitata. Chiar daca am putea transforma intreaga lume intr-un spital atat de performant incat sa fie capabil de a manipula totalitatea milieu-lm interieur, inca ar mai ramane un vast abis intre sanatate si posibilitatea atingerii ei. De cealalta parte a abisului se afla pacientul, inconjurat de necunoscute (dar nu de necunoscut) mituri, sperante, angoase, idei, nazuinte si fantezii care il indeparteaza tocmai de lucrurile care l-ar putea ajuta cel mai mult. Este
sarcina generalistului sa arunce o punte peste acest abis, nu atat pentru a aduce pacientul in siguranta, ci mai curand pentru a fi platforma pe care pacientul traverseaza din propria sa inta. in silirea acestei punti, generalistul are neie de fundatii solide pe ambele parti, si aceasta este marea procare a medicinei generale - de a stapani in sine o dragoste egala pentru aspectul tehnologic cat si cel personal.
