Ingrijindu-ne de bolnavii cronici, observam ca pacientii
slabiti prezinta anumite probleme care nu sunt asa de evidente. Una dintre acestea este atelectazia unei mari portiuni de plaman. O astfel de colabare reduce capacitatea respiratorie si, mai mult, creeaza cadrul infectiei viitoare.
Este bine sa intelegem mecanismul. Pacientul slabit poate avea o
raceala intamplatoare sau alta stare care duce la formarea de mucus in bronhii. Din cauza starii sale slabite, el poate sa nu aiba dorinta sau puterea de a tusi, pentru a elimina astfel mucusul.
Mucusul se poate colecta in bronhii, formand un dop. Cand se intampla aceasta, partea plamanului care este ventilata prin acele bronhii, este complet inchisa - aerul este prins ca intr-o capcana. El este absorbit de sange si, ca urmare, partea aceea a plamanului se colabeaza. Daca este implicata o portiune mare de tesut pulmonar, atunci respiratia devine greoaie, dar de obicei graeste ca tesutul pulmonar colabat este predispus sa dezvolte o infectie, cum ar fi o pneumonie.
Daca s-ar lua masuri de inlaturare a dopului de mucus, atelectazia ar putea fi prevenita. Aceasta se poate face fie determinand pacientul sa creasca amplitudinea respiratiilor prin scurte aplicatii reci, fie ajutandu-l sa tuseasca, apasandu-l pe piept. Pacientului i se poate da un dispozitiin care sa sufle. Pot fi folosite si fomentatii pe piept, alternaticu aplicatii foarte reci (. 14).
