Este un sindrom nespecific din punct de vedere etiologic, caracterizat prin tulburari ale vigilitatii, atentiei, memoriei, perceptiei, gandirii, comportamentului psihomotor, emotiei si a ritmului veghe-somn. Poate apare la orice varsta, dar este mai frecvent dupa 60 de ani. Starea deliranta este tranzitorie si de intensitate variabila; majoritatea cazurilor se remit in 4 saptamani sau mai putin. Totusi, delirium-urile durabile, cu fluctuatii peste 6 luni nu sunt neobisnuite, mai ales cand apar in cursul evolutiei unei boli hepatice cronice, a unui carcinom sau a unei endocardite bacteriene subacute. Distincaia dintre delirium-urile acute si subacute este neimportanta din punct de vedere clinic; starea trebuie considerata ca un sindrom unitar, de durata variabila si de intensitate variind de la slab_ pana la foarte grava. Starea de delirium poate fi suprapusa peste dementa sau poate progresa spre aceasta.

Aceasta categorie nu va fi utilizata pentru starile de delirium asociate cu consumul de substante psihoactive specificate la F10-F19. Starile de delirium asociate cu medicatia prescrisa (cum ar fi starile confuzional acute induse la pacientii varstnici de antidepresivE) trebuie codificate aici. In astfel de cazuri medicatia respectiva trebuie si ea codificata folosind codul asociat T din Capitolul XIX al ICD-10.

INDREPTAR DIAGNOSTIC:
Pentru un diagnostic clar trebuie sa fie prezente simptome, de intensitate slab_ pana la grava, in fiecare din urmatoarele domenii:

(A). Afectarea campului de constiinta si a atentiei (exista un continuum de la obnubilare la comA), abilitate redusa de a focaliza, sustine si schimba atentia;

(B). Perturbarea globala a cognitiei (distorsiuni perceptuale, iluzii si halucinatii, cel mai adesea vizuale;afectarea gandirii abstracte si comprehensiunii, cu sau fara deliruri tranzitorii, dar cu un anumit grad de incoerenas; afectarea evocarii imediate si a memoriei recente dar cu memorie tardiva relativ intacta; dezorientare temporala iar in cazurile mai grave, si spatiala si alopsihica.)

(C). Tulburari psihomotorii (hipo- sau hiper-activitate si schimbari imprevizibile de la una la cealAlte; cresterea timpului de reactie ; cresterea sau descresterea fluxului vorbirii; actare intarziata.

(D). Tulburarea ritmului somn-veghe (insomnia sau pierderea totala a somnului in cazuri grave; inversarea ritmului somn-veghE); somnolenas diurna; agravarea nocturna a simptomelor; vise perturbate sau cosmaruri care pot continua cu halucinatii dupa trezire.

(E). Tulburari emotionale (de ex. depresie, anxietate, teama, iritabilitate, euforie, apatie sau perplexitatE).

Debutul este de obicei rapid, evolutia in timpul zilei fluctuanta, iar durata totala a starii este de sub 6 luni. Tabloul clinic de mai sus este atat de caracteristic incat un diagnostic sigur de delirium poate fi elaborat chiar daca cauza nu e clar stabilita. In plus, pe lang_ istoricul unei boli, cerebrale sau somatice subacute, dovezi ale unei disfunctii cerebrale (de ex. EEG anormala, indicand de obicei - dar nu intodeauna - o activitate de fond lentA) poate fi solicitata daca diagnosticul este in dubiu.

Include: sindromul cerebral acut, starea confuza (nealcoolicA) acuta, psihoza infectioasa acuta, reactia organica acuta, sindromul psiho-organic acut.

Diagnosticul diferentiat:

Delirium-ul trebuie deosebit de alte sindroame organice, in special de dementa (F00-F03), de tulburarile psihotice acute sau tranzitorii (F23.-), si de starile acute in schizofrenie (F20.-) sau de tulburarile (afectivE) ale dispozitiei (F30-F39) in care pot fi prezente caracteristici confuzionale. Delirium-ul indus de alcool sau alte substante psihoactive trebuie codificat la Sectiunea F1x.4.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor