Lasata netratata, pesta este fatala in peste 50% din cazurile de boala bubonica si in aproape toate cazurile de boala septicemica, pulmonara si meningiana. in Statele Unite, in ultimii 25 de ani, rata globala a mortalitatii pentru cazurile de pesta a fost de aproximativ 15%; decesele sunt aproape intotdeauna datorate intarzierilor in alegerea celui mai bun tratament, erorilor de diagnostic, instituirii tardive a tratamentului sau tratamentului incorect. Diagnosticul rapid si terapia antimicrobiana adecvate sunt esentiale.
Schemele de tratament ale pestei sunt prezentate in elul 164-l. Streptomicina este medicamentul de electie. Antibioticele alternative includ tetraciclinele si cloramfenicolul; acesti agenti sunt administrati, de obicei, oral cu doze initiale de incarcare, dar pot fi administrati intravenos pacientilor in stare critica si pacientilor incapabili sa tolereze medicatia orala. In Statele unite, gentamicina este din ce in ce mai mult utilizata in tratamentul pestei, deoarece este usor disponibila; ea este, probabil, la fel de eficienta ca streptomicina, desi rezultatele studiilor controlate nu au fost inca publicate. Penicilinele, cefalosporinele si macrolidele sunt suboptime si nu ar trebui utilizate. Doxiciclina poate fi la fel de eficienta ca si alte tetracicline sau chiar mai eficienta, dar nu au fost realizate evaluari ative. Trimetoprim-sulfametoxazolul a fost utilizat cu succes pentru a trata pesta bubonica, dar nu este considerat un medicament de prima alegere. Cloramfenicolul este indicat pentru tratamentul meningitei, pleuritei, endoftalmitei si miocarditei pestoase, datorita penetrabilitatii lui tisulare superioare; el este utilizat singur sau in asociere cu streptomicina. In general, tratamentul antimicrobian va fi continuat timp de 10 zile sau cel putin 3 zile dupa ce pacientul a devenit afebril si s-a recuperat clinic. Pacientii carora li se administrau initial antibiotice intravenos pot fi trecuti pe tratament oral, dupa ameliorarea clinica. De obicei, aceasta ameliorare este edenta la 2-3 zile dupa inceperea tratamentului, chiar daca
febra poate continua cateva zile; asa cum s-a mentionat anterior, buboanele pot persista zile sau chiar saptamani.
Consecintele tratamentului tardiv al pestei includ CID, ARDS si alte complicatii ale sepsisului cu gram-negati. Pacientii cu aceste
tulburari necesita monitorizare intensiva si suport fiziologic sustinut, descris in alta parte ( modulele 118 si 265). Buboanele pot necesita drenaj chirurgical. Ganglionii abcedati pot determina febra recurenta la pacientii aparent recuperati; aceasta relatie poate fi oculta, daca sunt afectati ganglionii intratoracici sau intraabdominali. Din ganglionii afectati au fost izolate microorganisme abile de Y. pestis la 1 -2 saptamani dupa recuperarea clinica a bolii acute. Rareori au fost identificate tulpini de Y. pestis rezistente la antibiotice si bacilul pestos este considerat genetic sil.
