Infectiile nosocomiale contribuie in mod semnificativ la morbiditate si chiar la mortalitate, ca si la cresterea costurilor pentru pacientii spitalizati. Se estimeaza ca 5% din pacientii internati intr-un spital din S.U.A. dobandesc o noua infectie, ceea ce duce la aproximativ 2 milioane de infectii nosocomiale pe an si la o crestere anuala a costurilor cu peste 2 miliarde de dolari. Unele autoritati estimeaza ca riscul decesului se dubleaza la pacientii care dezvolta o infectie nosocomiala, desi in mod cert, factori ca boala subiacenta si severitatea ei joaca de asemenea un rol important.
Desi gazdele imuno deprimate sunt vulnerabile in mod special la infectii dobandite in spital,
infectiile nosocomiale apar
frecvent chiar si la gazdele imunocompetente. Registrul National de Supraveghere a Infectiilor Nosocomiale (The National Nosocomial Infections Surveillance Registry - NNIS) a monitorizat frecventa infectiilor intraspitalicesti incepand din anul 1970. Cele mai noi rapoarte ale acesteia acopera perioada ianuarie 1993 - aprilie 1995 si includ atat spitalele universitare cat si non universitare si atat spitalele mici cat si pe cele mari. in timp ce infectiile nosocomiale cele mai frecvente au ramas aceleasi, distributia frecventei lor s-a modificat in ultimii ani. Infectia tractului urinar a ramas tipul cel mai frecvent, dar acum reprezinta numai 28 % din infectiile dobandite in spital (in contrast cu 40% in trecut). Infectia plagilor chirurgicale si
pneumonia - cu 19% respectiv 17% - sunt urmatoarele infectii nosocomiale, in ordinea frecventei. Frecventa infectiei primitive a sangelui, adesea asociata cu dispozitivele intrasculare, a crescut de la 7 la 16%.
Impactul potential al infectiilor nosocomiale este considerabil daca este eluat in termenii incidentei, morbiditatii, mortalitatii si a cresterii costurilor. Analiza acestor factori examineaza infectiile nosocomiale ca probleme medicale si economice. Problema clinica cu care se confrunta medicul este constatarea unei febre nou aparute la un pacient din spital. in eluarea unui astfel de pacient informatiile despre cele mai frecvente tipuri de infectii pot sa nu fie suficiente. Clinicianul, pentru a diagnostica o infectie nosocomiala, trebuie sa foloseasca mai degraba indiciile clinice de la internarea pacientului si din timpul spitalizarii.
Eluarea unui pacient spitalizat cu o
febra nou aparuta ar trebui sa includa o anamneza atenta. O atentie deosebita ar trebui acordata simptomelor de cefalee, tuse,
durere abdominala, diaree, dureri in flanc, disurie, mictiuni frecvente si durere la nivelul membrelor inferioare. Alte manifestari legate de spitalizarea pacientului sunt de asemenea importante, cum ar fi prezenta si tipul dispozitivelor intravenoase, folosirea curenta sau in antecedente a unui cateter urinar, desfasurarea unor interventii chirurgicale (daca s-au practicat), noua medicatie administrata inclusiv cea pentru profilaxie chirurgicala. Examenul fizic trebuie directionat catre posibilele surse ale infectiei si ar trebui acordata o atentie deosebita tegumentelor (pentru identificarea unui rash sau a leziunilor embolice), plamanilor, abdomenului (in special cadranului drept superior), unghiurilor costo-vertebrale, plagilor chirurgicale, gambelor si zonelor uzuale de punctii intravenoase, actuale sau mai vechi (pentru semne de flebita). Eluarea de laborator a tuturor pacientilor spitalizati cu febra nou aparuta ar trebui sa includa o analiza completa si diferentiata a sangelui, o radiografie toracica si culturi din sange si urina. Alte teste diagnostice de luat in considerare includ teste functionale hepatice, radiografie simpla sau alte metode de studiu a abdomenului, culturi aerobe de rutina din sputa, fecale sau alte fluide corporale relente si (in cazurile de diaree) testarea scaunului pentru toxina de Clostridium difficile.
