Definitie
Osteita posttraumatica reprezinta infectia osului produsa in urma unei agresiuni septice directe: post fractura deschisa sau post interventii chirurgicale pe os in fracturi inchise (1, 3).
- Frecventa osteitei posttraumatice riaza intre 0,1-l,7% dupa interventiile pe fracturi inchise si 2,7-43% dupa fracturi deschise.
Etiologie
- Germenele patogen cel mai incrimat este stafilococul auriu.
- Factori favorizanti sunt: intinderea si profunzimea distrugerii partilor moi, caracterul cominutiv al fracturii si gradul descularizarii osoase, existenta hematomului si edemului dupa interventiile chirurgicale, intensitatea socului traumatic, neres-pectarea regulilor de asepsie si antisepsie, deficienta imunitara a pacientului, precum si timpul lung scurs pana la sosirea bolnavului intr-un serviciu specializat.
Anatomie patologicaIn osteita posttraumatica mai afectata este corticala, la nivelul cavitatii medulare infectia fiind mai putin zgomotoasa. Remarcam formarea sechestrelor osoase din necroza extremitatilor osoase fracturate sau dintr-o eschila. Periostul are o reactie hiperostozanta intensa. Caracteristic pentru osteita posttraumatica este neinchiderea plagii sau existenta fistulelor, realizand o comunicare a osului cu exteriorul.
Forme clinice
Exista doua forme de osteita posttraumatica: forma acuta si forma cronica, aceasta din urma cuprinzand calusul osteitic si pseudartroza fistulizata.
Ic prin prezenta febrei, a durerilor si tumefierilor locale, a redorilor de vecinatate la mai mult de 5-l0 zile de la ziua operatiei.
- Biologic notam leucocitoza si VSH-ul crescut. Examenul
radiologie nu este evocator de la debut. La 2-3 saptamani se pot obser imagini de osteoliza la nivelul corticalei.
Osteita posttraumatica cronica rezulta ca urmare a tratamentului insuficient sau tardiv instituit in infectia acuta a osului.
- in pseudartroza infectata, care reprezinta forma agresi, notam prezenta fistulei, a secretiilor abundente la nivelul plagii si o distructie rapida a osului.
- Simptomatologia este redusa initial. Local pot exista cicatrici dupa interventiile chirurgicale anterioare,
tulburari trofice tegumentare care insotesc fistula.
- Leucocitele si VSH-ul sunt moderat crescute. Cultura din secretia plagii sau a fistulei este in general poziti.
- Radiologie se evidentiaza deteriorarea montajului cu insilitatea secundara a focarului de fractura si ulterior aparitia sechestrului. in faze ansate intalnim un spatiu clar intre fragmentele osoase si densificari ale extremitatilor osoase.
- in calusul osteitic fistula poate prezenta o secretie minima. Membrul afectat poate prezenta amio-trofie, tulburari trofice, cicatrici vechi postoperatorii.
- Radiologie calusul hipertrofie fistulos are un contur neregulat cu structura neomogena. Fistulo-grafia cu solutie iodata radioopaca evidentiaza traiectul fistulos si punctul de plecare al supuratiei.
- Evolutia osteitei posttraumatice este trenanta, sacaietoare, intinzandu-se pe durata unor ani. Apare osteoporoza regionala care favorizeaza aparitia fracturilor spontane. La copil si adolescent apar tulburari de crestere. La nivelul articulatiilor se pot dezvolta
artrite si anchiloze.
Tratament
- Profilactic, pentru a avea un procentaj cat mai scazut al infectiei osoase, trebuie ca in cazul fracturilor deschise tratamentul sa inceapa la locul accidentului, prin pansament steril, imobilizare si transport de urgenta in mediul spitalicesc. Aici vor fi eluate complet, fiind tratate in conditii de asepsie.
- Tratamentul antibiotic general ocupa un loc secundar. Se efectueaza conform antibiogramei. Se pot realiza asocieri de antibiotice. Durata antibio-terapiei este de 5-7 zile.
- Terapia adjunta prin ccinoterapie si imuno-stimulare este foarte importanta. Oxigenoterapia hiperbara este indicata in formele cu anaerobi.
- Tratamentul ortopedic este asociat frecvent, realizand prin imobilizari ghipsate obiectivul de silitate mecanica la nivelul focarului de infectie osoasa. Este demonstrat clinic si experimental ca fara silitate mecanica infectia osoasa nu se vindeca.
- Tratamentul chirurgical detine rolul cel mai important (5, 7).
. Obiectivul este de a indeparta complet tesuturile infectate si necrozate pana in zone sanatoase, incluzand atat partile moi cat si osul.
. Dupa debridarea corecta este necesara refacerea continuitatii osoase si acoperirea focarului cu parti moi. Cavitatea rezultata dupa debridare se poate plomba cu perle de ciment acrilic cu antibiotic incorporat. Se dispune actualmente de suporturi proteice, absorbabile, de colagen pentru
antibioticele care se aplica local.
. O tehnica care si-a dovedit utilitatea in timp este cea a lui Paineau de autogrefare spongioasa, intr-o prima faza se practica debridarea, osteosin-teza centromedulara sau cu fixator extern. Se supravegheaza plaga, iar daca aceasta este curata, dupa 14 zile de grefeaza cu autogrefa spongioasa intreaga cavitate, pana la nivelul tegumentului. Tardiv se poate recurge la grefe cutanate.
. O alta tehnica loroasa de refacere a continuitatii osoase dupa debridare este osteotomia la distanta de focarul osteitic, cu compresiune la locul lipsei de substanta si distractie la locul osteotomiei. Procedeul a fost descris de Ilizarov si foloseste fixatorul extern care-i poarta numele.
. Foarte importanta este asigurarea unei bune scularizatii locale. Acest deziderat se poate realiza prin tehnici de chirurgie plastica: lambouri musculare de vecinatate, lambouri musculare pedicu-late aduse prin cross-leg si lambouri pediculate libere.
. in ceea ce priveste osteosinteza folosita pentru sitizarea focarului osteitic suntem impotri materialelor care necesita o deperiostare si o afectare importanta a scularizatiei osului. Optam pentru utilizarea fixatoarelor externe.
