Osteomielita cronica reprezinta o infectie osoasa cu durata extinsa a simptomatologiei.
Osteomielita cronica cuprinde doua forme: osteomielita cronica secundara si osteomielita cronica de la inceput (1, 3, 5).
- Osteomielita cronica secundara reprezinta evolutia unei osteomielite acute silizate din copilarie care se redesteapta tardiv.
- Osteomielita cronica de la inceput, evolueaza fara un episod acut de debut, fiind datorata unor infectii hematogene cu germeni mai putin virulenti.
Osteomielita cronica secundara
- Aceasta urmeaza unei osteomielite acute tratata tardiv sau insuficient. Caracteristic pentru osteomielita cronica secundara este evolutia trenanta, fara afectarea starii generale si existenta fistulei.
- Dupa infectia acuta raman la nivelul osului focare de material purulent, tesut de granulatie infectat sau sechestre. Fistula permite un drenaj permanent, intretinand o supuratie cronica. Cand drenajul devine insuficient are loc acutizarea bolii, ma-nifestandu-se prin alterarea starii generale, febra, eritem, durere, tumefiere locala.
- Radiologie intalnim leziuni de osteoliza, evidentiate prin imagini de caverna la diferite nivele ale osului, leziuni de osteonecroza (sechestrul osos), leziuni de osteoscleroza datorate depunerilor in exces a
sarurilor de calciu si leziuni de periostoza, datorate neoosteogenezei periostale.
- Bacteriologic putem asista la infectii secundare ale traiectelor fistuloase cu alti germeni decat cei din focarul osos.
- Focarele infectioase de la nivelul osului, pe masura ce se inconjoara de tesuturi devitalizate, devin izolate de circulatia tisulara, ceea ce face ca tratamentul antibiotic general sa nu fie eficient.
- Tratamentul de electie este cel chirurgical, de indepartare a tesuturilor infectate, os si parti moi. Tratamentul fi prezentat impreuna cu cel pentru osteitele posttraumatice.
Osteomielita cronica de la inceput
- Cuprinde forme clinice diferite in ceea ce priveste modificarile anatomopatologice si localizarea, dar care au unele caractere comune. Astfel episodul infectiei initiale lipseste, acest fapt dato-randu-se virulentei scazute a germenilor. Durerea este acuza subiecti comuna, celalte semne inflamatorii fiind foarte reduse sau lipsind.
Forma rarefianta (abcesul Brodie)
- Se caracterizeaza anatomopatologic printr-un abces central, situat mai ales in oasele lungi ale membrelor inferioare la tineri si adulti. Localizarea este predominant la nivel metafizar. Leziunea se prezinta sub forma unei mici cavitati unice, regulate, rotunde sau olare.
- Stafilococul auriu este regasit in 50% din cazuri.
- Clinic se constata durerea osoasa localizata, de intensitate mare, exacerbata la palpare. La inspectie se poate constata o tumefactie, daca osul afectat este situat superficial.
- Radiologie se evidentiaza o zona clara de osteoliza, inconjurata de o zona de condensare osoasa, insotita sau nu de o reactie periostica. Trebuie facut diagnosticul diferential cu imaginile radiologice litice, circumscrise.
Forma hiperostozanta si necrozanta
- Aceasta forma afecteaza predominant copii si tinerii. Germenii intalniti sunt stafilococul si ana-erobi. Localizarea este mai ales la femur si tibie.
- Anatomopatologic osul apare ingrosat, iar
abcesele si sechestrele lipsesc.
- Clinic intalnim dureri intermitente de intensitate medie, care initial pot ceda la repaus. La palpare putem remarca tumefierea si sensibilitatea zonei. Pacientul poate fi subfebril.
- Radiologie se evidentiaza un manson periostal, o scleroza marcata care ingroasa corticala osoasa.
- VSH-ul este moderat crescut, iar
biopsia arata o inflamatie nespecifica.
- Diagnosticul diferential trebuie facut cu boala et si osteomul osteoid.
Osteoperiostita stafilococica (periostita albuminoasa Ollier)
- Este o forma rara de osteomielita caracterizata prin localizarea subperiostica a unei colectii de lichid purulent scos, incolor, asemanator albusului de ou. Cauza este tot un stafilococ cu virulenta atenuata.
- Clinic simptomatologia este dominata de durerea localizata.
- Radiologie se obser o reactie periostala riabila in intensitate. Diagnosticul diferential se face cu reticulosarcomul Ewing.
- Biopsia sileste diagnosticul de certitudine.
