Antioxidantii simt o serie de suplimente alimentare foarte mult utilizate in prezent, fund mult indicati in procesele de preventie a aparitiei cancerului, ca stimulatori imunitari, cat si pentru incetinirea procesului de imbatranire a tesuturilor.
Radicalii liberi simt molecule insile, care apar ca produsi secundari ai procesului meolic de oxidare, principalul proces care are loc in organismul nostru si prin care se produce energie. Cand celulele "ard" oxigenul, drept combustibil pentru producerea de energie, apar o serie de produsi secundari numiti radicali liberi. Acesti radicali liberi simt molecule carora le lipseste un electron, deci sunt foarte insile, fiind foarte reactive si potential nocive pentru tesuturile si organele corpului, intrucat cauta o alta particula cu care sa se cupleze pentru a-si castiga electronul. De cele mai multe ori, r fura unei alte molecule din organism un electron, producand im al radical liber. Se declanseaza un proces in cascada, care afecteaza intens propriul nostru organism.
Cuprins:
Antioxidanţii |
sus  |
Corpul nostru produce în mod constant anumite substanţe anti-oxidante, care luptă împotriva acestui atac violent continuu. Alţi anti-oxidanţi se găsesc în mod natural în hrană, în special în plante, în fructe şi legume - printre aceştia numărându-se vitamine, minerale şi fitonutrienţi. Omul poate consuma alimente naturale, care conţin substanţe antioxidante valoroase, ce ajută la contracararea radicalilor liberi. Dar în acelaşi timp, poate evita alimentele care determină apariţia de radicali liberi, cum ar fi preparatele de tip fast food, care conţin o mulţime de grăsimi nesănătoase (de exemplu, uleiurile hidrogenate - din margarina, uleiuri vegetale pentru gătit, alimente ambalate) sau grăsimi saturate (din carnea roşie şi produsele lactate integrale).
Pentru a asigura nivele corespunzătoare de substanţe antioxidante, se pot folosi şi suplimente nutritive care le conţin, ca o completare la dieta care aduce în organism aceste substanţe.
Alte surse importante de producere a radicalilor liberi în organism sunt poluarea industrială, care contaminează aerul, apa şi alimentele. Radiaţia solară produce şi ea radicali liberi. O expunere prea îndelungată la soare determină o încărcare cu radicali liberi mai mare decât poate înfrunta sistemul anti-oxidant al corpului nostru.
Ca urmare pot apare modificări importante precum ridurile, cataracta şi uneori cancerul. Pe măsură ce stratul de ozon se subţiază, creşte şi intensitatea radiaţiei solare, iar posibilitatea producerii de radicali liberi creşte exponenţial.
Stilul de viaţă modern, cu obiceiurile sale nesănătoase precum fumatul, consumul de alcool sau droguri, poate contribui la efectele negative ale radicalilor liberi. Digestia deficitară şi tulburările de absorbţie ale alimentelor au drept rezultat producerea de toxine metabolice şi prin acestea, de radicali liberi.
Medicamentele de sinteză, pe care atâţia bolnavi cronici le consumă ani îndelungaţi pot creşte formarea de radicali liberi, iar în timp se produce inevitabil o suferinţă a ficatului şi rinichiului.
Radicalii liberi au şi o parte bună. Celulele sistemului imunitar folosesc radicalii liberi pentru a distruge bacteriile, virusurile şi alţi microbi care atacă organismul. De asemenea, radicalii liberi ajută la menţinerea tensiunii arteriale în limite normale şi mai au alte funcţii importante, ca mesageri în interiorul corpului. Una dintre cele mai
importante funcţii ale anti-oxidanţilor este aceea de a proteja codul genetic al celulelor noastre, ADN-ul celular.
Potrivit uneia dintre teoriile importante, cancerul începe atunci când prin oxidare, apare o modificare a ADN-ului, care conduce la o diviziune necontrolată a celulelor, adică ceea ce duce la formarea tumorilor. ADN-ul fiecărei celule umane primeşte zilnic mii de "lovituri oxidative". Substanţele anti-oxidante au o importanţă crucială pentru supravieţuire şi au nevoie de tot ajutorul din partea enzime-lor din celule pentru a proteja ADN-ul de oxidare.
Este importat să existe în organism un echilibru între cantitatea de radicali liberi şi cea de substanţe antioxidante, care controlează efectul acestora.
Principalele surse alimentare de antioxidanţi sunt:
- strugurii, căpşunele, cireşele şi afinele, care conţin fitonutrienţi numiţi flavonoizi, cu o puternică acţiune anti-oxidantă
- vinul roşu şi sucul de struguri roşii - conţin flavonoizi cu efect protector asupra inimii
- citricele, portocale, lămâi, lime, grapefruit, conţin flavonoizi
- morcovii, pepenele galben, dovleacul - conţin carotenoizi, substanţe care ajută la prevenirea cancerului
- legumele din familia Cruciferelor - broccoli, conopida, varza, napii etc. - conţin diferiţi anti-oxidanţi, precum şi fitonutrienţi anticancerigeni precum indoli şi sulforafanii
- usturoiul şi ceapa conţin antioxidanţi care previn apariţia cancerului şi bolilor de inimă
- roşiile sunt bogate în antioxidanţi care ajută la prevenirea cancerului de prostată
- ceaiul verde şi negru - conţin polifenoli, substanţe antioxidante cu acţiune puternică, care protejează corpul împotriva cancerului şi bolilor de inimă.
Dintre suplimentele minerale cu antioxidanţi, amintim următoarele:
- vitamina A - indicata în scăderea imunităţii, în infecţii frecvente ale tractului respirator, în tulburări de vedere, adjuvant în terapia cancerului - în doze de 1500 -5000 UI pe zi
- vitamina C - indicată în scăderi ale imunităţii, în răceli frecvente, în boli hepatice, în boli de piele, în artrită, în boli de inimă, hipertensiune arterială, adjuvant în terapia cancerelor - în doze de 500 - 3000 mg pe zi
- vitamina E - este indicată în scăderi ale imunităţii mai ales la fumători, în boli de inimă, artrită, boala Alzheimer, adjuvant în terapia cancerului - în doză de 400 - 800 UI pe zi
- seleniu - este un stimulator imunitar în special pentru prevenţia infecţiilor virale, pentru prevenţia şi tratamentul bolilor de inimă, adjuvant în terapia cancerelor, în doze de 200 - 400 micrograme pe zi
- carotenoizii - sunt stimulatori imunitari importanţi pentru sănătatea pielii, pentru îmbunătăţirea vederii şi lupta anti-canceroasă. "Carotenoid Complex" este un supliment alimentar care conţine 60 grupe de carotenoizi, iar studiile efectuate cu acesta au arătat o creştere a imunităţii cu 37% in 20 zile.
- acidul lipoic - este important pentru întărirea rezistenţei organismului după expunere la radiaţii, în bolile de inimă, ale ficatului, în artrite, în cataractă, în urmări ale accidentelor vasculare cerebrale, în diabet şi boala Alzheimer
- extractul din sâmburi de struguri (picnogenol-ul) este principalul anti-oxidant de întărirea a vaselor de sânge, fiind indicat în tratamentul varicelor şi bolilor de inimă
- Coenzima Qio - seamănă prin structură cu vitamina E, dar efectul antioxidant este mult mai puternic; este utilizată în sindromul de oboseală cronică, în boli de inimă, în hipertensiune, afecţiuni ale gingiilor şi cavităţii bucale, adjuvant în terapia cancerului. Doza este de 50-300 mg pe zi
- luteina - este un alt anti-oxidant utilizat în probleme ale vederii, precum cataracta şi degenerarea maculară
- licupenul - este un antioxidant utilizat în prevenţia şi terapia cancerului de prostată.
Tot cu efect anti-oxidant sunt o mulţime de suplimente din plante, precum Ginkgo biloba, Extractul de armurariu sau curcuma, fiecare cu indicaţii de întărire generală a imunităţii, în terapia unor afecţiuni precum bolile hepatice şi cancerul.
Extractul din orz verde (Plantextrakt) are un efect antioxidant deosebit. El realizează şi o revitalizare a organismului şi o reglare a metabolismului, prin aportul lui de proteine, vitamine (din grupul B, vitaminele A, C, E şi K), minerale (Fe, Ca, Mn, Mg, Zn, Cu, Mb) şi enzime (SOD -superoxid dismutaza). Orzul verde este cea mai bogată sursă în SOD, ezimă care intervine în inactivarea radicalilor liberi, care favorizează îmbătrânirea celulelor. Se administrează în cure de 3-4 săptămâni, câte o linguriţă de extract diluat de 2-3 ori pezi.
Apiterapia - sau terapia cu produsele stupului are un loc deosebit în cadrul echilibrării biologice şi funcţionale a organismului omenesc.
Toate produsele stupului, în special propolisul şi veninul de albine, au un efect deosebit asupra imunităţii organismului. Produsele stupului, ca şi plantele medicinale simt medicamente naturale, utile pentru diferite scopuri. Originea, în cea mai mare parte vegetală a produselor stupului, formată din flori, muguri sau unele secreţii ale plantelor, determină ca acestea să deţină, măcar în parte, calităţile farmacologice ale surselor din care provin.
1)Propolisul este denumirea generică pentru substanţa răşinoasă colectată de albinele melifere din diferite surse vegetale. Termenul foarte general de propolis este utilizat pentru a desemna o întreagă serie de substanţe răşi-noase, gumoase, balsamice aduse în stup şi transformate de albine. Astfel se obţine materialul utilizat de albine pentru astuparea fisurilor stupului şi pentru reducerea curenţilor de aer în timpul iernii, prin reglarea temperaturii şi umidităţii în interiorul stupului, cât şi pentru acoperirea părţii inferioare a stupului şi regularizarea celulelor fagurelui. Această substanţă împiedică dezvoltarea microorganismelor patogene, precum şi mumificarea cadavrelor musafirilor nepoftiţi din afara stupului şi care sunt prea voluminoşi pentru a putea fi evacuaţi. Proprietăţile antiseptice şi cicatrizante ale propolisului sunt cunoscute în mod empiric din antichitate.
Propolisul constă în principal din exudate vegetale adunate de către albine şi amestecate cu ceara pe care o secretă acestea, precum şi de mici cantităţi de zahăr. In exudatele vegetale, partea majoritară este reprezentată de mugurii de plop, care au compoziţie complexă de compuşi fenolici, ce diferă după specia de plop şi conferă acţiunea antiseptică propolisului.
Asupra imunităţii organismului, propolisul stimulează secreţia plasmocitară şi formarea anticorpilor în organele limfatice regionale şi periferice. Pe lângă acţiunea sa anestezică locală (T.Tarkoff, 1975), acest produs complex al stupului a prezentat şi capacitatea de stimulare a ma-crofagelor tisulare (L.S.Alexandrov, 1975) şi de stimulare a imunoreacţiilor nespecifice (G. Velescu, M. Marin, 1975) şi de stimulare a epitelizării plăgilor.
încă din 1969, V.P. Kivalkina arăta că propolisul administrat împreună cu un antigen intensifică formarea anticorpilor fagocitari, activitatea complementului din serul sanguin şi creşte conţinutul de gamaglobulină.
O clasă importantă de substanţe din propolis, cu acţiune intensă asupra imunităţii este reprezentată de clasa flavonelor. Flavonoidele sunt substanţe naturale de origine vegetală, care constituie o parte a pigmenţilor coloraţi din flori şi fructe.
Sunt identificate peste 500 de flavonoide naturale (mai ales ca glicozide). Am vorbit despre flavonoide la substanţele anti-oxidante. Aceste substanţe au efect de protejare a celulelor. De asemenea, flavonele acţionează vasocontrictor asupra capilarelor în mod direct, consolidând cimentul intercelular din pereţii acestora. Unele flavonc deţin o acţiune antibiotică şi antivirală. Flavonoidele potenţează acţiunile acidului ascorbic, protejează organismul împotriva acţiunilor nocive ale radiaţiilor ultraviolete şi X. Unele flavone metoxilatc au şi acţiune antineoplazică şi antitrombinică, precum şi o acţiune anti-ulceroasă, mai ales prin efectul anti-inflamator în fazele acute.
2) Veninul de albină - este folosit în afecţiuni cronice precum artritele (bolile reumatismale în general) şi bolile autoimune precum scleroza în plăci şi lupusul eritematos. Apiterapia era cunoscută ca terapia prin venin de albine, prin înţepătura acestora, adică utilizarea veninului ca agent farmacologic.
Veninul de albine prin compoziţia sa (bogată în hist-amine, catecolamine, poliamide, melitină, fosfolipaze, apamină), reprezintă o modalitate naturală a insectei de a se apăra în condiţiile unei agresiuni externe pe timpul desfăşurării vieţii sale biologice.
Veninul produce durere, edem local, eritem (prin creşterea penneabilităţii vaselor sau porilor pielii); are acţiune kinetică asupra muşchilor netezi (izolaţi), reduce tensiunea arterială (prin administrare iv),
eliberează histamină din granulocite (mastocite şi bazofile), provoacă hemoliza şi agregarea plachetelor etc.
Prin multele substanţe pe care le conţine (cu efecte biologice evidente) şi în special prin hialuronidază, veninul acţionează asupra ţesutului conjunctiv, împiedicând agravarea tulburărilor reumatice şi deseori permiţând vindecarea lor. S-a dovedit clinic şi experimental că veninul împiedică chiar direct în ţesuturi producerea proceselor inflamatorii reumatice şi alergice în general, printre altele şi prin combaterea acţiunii histaminei, substanţa cu rol important în inflamaţii şi reacţii alergice în ţesuturi. Reglarea imunităţii prin intermediul veninului de albine a fost studiată şi de J. Matuzenschy şi colab.
3) Polenul este o pulbere divers colorată, pe care albina o prepară cu puţină miere şi salivă pentru aglutinare în grăuncioare.
Compoziţia chimică a polenului este variabilă, după plantele de provenienţă. Se pare că acesta conţine toate substanţele indispensabile vieţii: aminoacizi esenţiali, acizi graşi nesaturaţi importanţi (linolenic, arahidonic etc), vitamine hidrosolubile şi liposolubile (vitamina A de 20 ori mai mult decât în morcov), feritină şi acizi nucleici, care controlează creşterea şi dezvoltarea organismului, elemente fertilizante pentru producerea anticorpilor necesari organismului, un factor de creştere şi altui antibiotic, care controlează infecţiile bacteriene, enzime (amilaza, invertaza, fosfataza), pigmenţi (glucozide, pigmenţi xantofili, carotenoizi, steroli), flavonoizi (rutinul cu rol în ameliorarea respiraţiei, dezintoxicarea organismului, prevenirea descompunerii vitaminelor), hidrocarbo-naţi (zahăr, amidon, celuloză) şi microelemente (cu rol în fermentaţie şi hematopoieză).
Polenul are proprietăţi biologice cu efecte excelente terapeutice: activează fenomenele de regenerare la persoanele vârstnice, ameliorează circulaţia sângelui, înlătură sau previne oboseala, stimulează creşterea, reglează tulburările hormonale, are acţiune bacteriostatică şi intervine în procesele de apărare ale organismului, prin creşterea globulinelor serice. în plus, nu este nici alergizant, nici toxic.
4)Mierea de albine - este o sursă bogată de calorii şi o excelentă sursă de substanţe nutritive. înainte de existenta zahărului, ca îndulcitor de sinteză, obţinut prin rafinarea sucului de trestie de zahăr, mierea reprezenta îndulcitorul obişnuit folosit de popoarele europene, atât ca aliment nutriţional, cât şi în scopuri medicale şi farmacologice.
Spre deosebire de zahăr, care nu conţine nici calciu şi nici vitamine şi determină la consum îndelungat o friabili-tate a oaselor şi dinţilor, mierea de albine are un efect benefic asupra asimilării calciului la copil şi rol favorizant asupra retenţici magneziului. Toate aceste acţiuni sunt atestate de faptul că mulţi copii hrăniţi cu miere se dezvoltă mult mai bine decât cei hrăniţi cu zahăr obişnuit.
Mierea are şi un potenţial farmacologic pentru fiinţa umană:
- pentru omul sănătos, mierea duce la obţinerea unui bun randament fizic, în special la sportivi cărora le ajută la creşterea rezistenţei organismului la eforturi, la tonifierea muşchilor inimii şi le facilitează eforturile repetate şi prelungite, prevenind epuizarea
- asigură o rezistenţă crescută la oboseala fizică şi intelectuală în perioadele de activitate foarte intensă, episodice
- consolidează organismul în lupta sa împotriva stresului
- uşurează asimilarea şi digestia altor alimente
O combinaţie terapeutică mult utilizată în medicina populară pentru creşterea imunităţii şi a rezistenţei organismului la infecţii este cea dintre miere şi pulberea de scorţişoară. Două linguriţe de scorţişoară pudră, combinate cu o linguriţă de miere, într-un pahar de apă călduţă duce la vindecarea infecţiilor urinare şi la sterilizarea urinei după 2-3 săptămâni de tratament. Aceeaşi combinaţie, de 3-4 ori pe zi, câteva zile, poate ajuta la vindecarea unei infecţii respiratorii precum o răceală, un catar nazal, chiar o sinuzită catarală sau o tuse cronică. Utilizarea zilnică a scorţişoarei pudră întăreşte imunitatea şi protejează organismul împotriva bacteriilor şi atacurilor virale. Consumul regulat de miere întăreşte corpusculii celulari ai leucocite-lor care combat bacteriile şi afecţiunile virale. Combinaţia miere cu scorţişoară este o combinaţie benefică pentru sănătate, care pe lângă faptul că generează o respiraţie frumos mirositoare pe o perioadă lungă din zi, ajută şi la o mai bună funcţionare a întregii imunităţi a organismului.
Terapia cu argilă |
sus |
Argila este o rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicaţi şi din fragmente de cuarţ, mică etc, fiind folosită încă din antichitate cu rezultate excepţionale. Practicată şi în ţara noastră ca tratament popular tradiţional, această terapie plasează argila la rangul de medicament al viitorului. Efectul ei terapeutic deosebit se datorează conţinutului în minerale naturale: calciu, fier, magneziu, aluminiu, siliciu, sodiu, potasiu etc. Pentru că principalele probleme ale omului modern sunt demineraliza-rea şi dezechilibrele minerale, atunci argila, atât sub forma curelor interne, cât şi a celor externe, poate reprezenta o alternativă de reechilibrare a organismului.
Proprietăţile de bază ale argilei sunt: dezinfectantă, bactericidă, efect regenerator, antiseptic, remineralizant, vitalizant, tonifiant, cicatrizant, antitoxic, absorbant, degre-sant şi nu în ultimul rând: putere antioxidantă. Principalele virtuţi terapeutice ale curei de argilă sunt următoarele:
- Argila are o remarcabilă putere de adsorbţie şi eliminare (se cuplează cu diverşi metaboliţi şi diferite substanţe tip deşeu);
- Este o puternică antitoxină şi potenţează forţele de apărare ale organismului;
- Realizează protecţia şi echilibrarea corpului supus radioactivităţii;
- Are proprietăţi cicatrizante de excepţie (datorită si-licatului de aluminiu din structura sa);
- Reîncarcă celulele organismului cu energie vitală (mineralele sunt co-factori importanţi ai multor enzime din organism) şi le îmbunătăţeşte funcţionarea şi metabolismul
- Are o acţiune deosebită asupra tensiunii arteriale, asupra diabetului şi aspra sistemului nervos, realizând o protecţie anti-stres eficientă.
Argila este folosită ca agent terapeutic, fie sub forma de apă căreia i s-a adăugat conţinutul necesar de argilă, apă pe care o folosim în special în cura internă, fie sub forma de pansamente şi cataplasme, acestea din urma aplicându-se pe cale externă, fie calde, fie reci, în funcţie de necesitate. Argila se prezintă pisată, sub forma de pulbere albă, verde, roşie, galbenă şi gri, în prealabil curăţată de praf.
Acupunctura |
sus |
Acupunctura este o parte intrinsecă a Medicinii Tradiţionale Chinezeşti, care îşi păstrează valabilitatea filozofiei şi a metodelor terapeutice de peste 5000 de ani. Pentru chinezi, Universul este im spaţiu întins plin cu energie (Qi), care în anumite zone ia o formă mai densă (Yang), iar în altele o formă mai puţin densă (Yin). Plasat în Spaţiu şi în Timp, omul este supus în mod continuu câmpurilor energetice care pulsează, intersectându-1 şi influenţându-1 într-un mod ritmic. Organismul omului reprezintă o capodoperă a Naturii, pe care de mii de ani omul încearcă să o cunoască şi să-i înţeleagă mecanismele de acţiune, reacţiune şi control. Omul este programat pentru o supravieţuire de 100-120 ani, dar dispare mult înainte, după ce în prealabil scheletul său energetic s-a deteriorat dincolo de limita de toleranţă. Când problemele apar la nivelul corpului fizic, sub forma bolilor, aşa cum le cunoaştem în medicina occidentală, organismul se află deja într-o etapă destul de avansată de tulburări, rareori şi numai parţial reversibile.
Factorii care duc la apariţia tulburărilor energetice pot fi de natură endogenă, exogenă sau cel mai adesea mixtă. Aceştia pot fi de natură materială (traumatisme, agenţi microbieni sau virali, paraziţi) sau de natură psihică (imaterială).
Impactul acestor factori asupra reţelei energetice a corpului poate fi brutal (acut) sau insidios (cronic). Alterările acestei reţele au un determinism precis, un mod de evoluţie particular şi un tip de manifestare care diferă în funcţie de factorul de agresiune şi de starea iniţială a angrenajului energetic uman.
Referitor la starea iniţială a energiei omului, în concepţia extrem orientală, boala nu înseamnă "invazia" (mi-crobiană, virală sau parazitară) ci "slăbiciunea organismului care cheamă invazia". Cu alte cuvinte, atâta timp cât sistemul energetic al organismului este integru, agresiunile care fac parte din mediul obişnuit în care trăim nu vor fi capabile să ducă la apariţia bolii.
într-o epidemie de grip, de exemplu, nu toate persoanele care vin în contact cu virusul gripal vor face boala, ci numai acelea la care sistemul energetic de apărare este deficient. Această deficienţă poate fi moştenită (prin ereditate, de la părinţi) sau cel mai adesea, câştigată.
Susceptibilitatea "câştigată" pentru boală se referă, de cele mai multe ori la o "fisură" localizată undeva în sistemul energetic de apărare al organismului, situaţie în care accesul energiilor externe către interiorul organismului este mai posibil şi agresiv. Chinezii au acest concept important despre energia de apărare, care se află la exteriorul organismului şi împiedică pătrunderea factorilor perturbatori.
De cele mai multe ori, susceptibilitatea câştigată înseamnă o deteriorare apărută în mai multe puncte ale reţelei energetice a organismului, cel mai adesea ca urmare a alimentaţiei dezechilibrate, a respiraţiei inadecvate, a expunerii inadecvate a corpului la energiile externe (rahitismul, de exemplu, prin lipsa de expunere la soare, echivalentă cu o carenţă în factorul nutritiv "lumina") sau prin nerespectarea ritmurilor biologice, pentru a enumera numai factorii de mediu cei mai importanţi.
Chinezii spun că toate problemele de sănătate ale oamenilor se datorează nutriţiei inadecvate. Pentru medicina tradiţională chineză, nutiţia adecvată înseamnă:
- nutriţia energetică adecvată - alimente, aer, lumina, temperatura, curenţii de aer, radiaţia cosmică etc.
- nutriţia intelectuală adecvată - aportul de cunoştinţe şi de informaţii primite prin procesul de şcolarizare, prin intermediul cărţilor, ziarelor, radioului şi televiziunii
- nutriţia spirituală adecvată - cultivarea idealurilor nobile ale umanităţii, ale aspiraţiilor de triumf a binelui asupra răului, a dreptăţii asupra nedreptăţii, a adevărului asupra minciunii, într-un cuvânt a "luminii" asupra "întunericului".
Privită din acest punct de vedere, nutriţia energetică a omului nu se află numai în sfera de acţiune a medicului, ci trece şi în sfera de preocupare a fizicianului, filozofului, religiei, artei, sociologiei, a factorilor de decizie politică, cu alte cuvinte a întregii societăţi.
Medicina Tradiţională Chineză realizează o integrare permanentă a omului în mediul lui înconjurător, conside-rându-1 o prelungire a acestuia şi o parte integrantă din acesta.
Chinezii descriu organismul omenesc ca fiind format din cinci unităţi energetice, simbolizate prin cele cinci elemente: lemn, foc, pământ, metal şi apă. Fiecăruia dintre aceste elemente îi corespund organe importante ale corpului, care pot fi afectate în special de anumite energii exterioare şi de anumite stări emoţionale interioare. Aceste unităţi energetice se află în relaţii de interdependenţă între ele, afectarea unei unităţi determinând dezechilibru celorlalte unităţi cu care se află în legătură. Observaţiile clinice minuţioase ale medicilor chinezi au permis descrierea unor rapoarte logice şi semnificative între multe aspecte ale organismului omenesc, care ajută şi în prezent practicienii să înţeleagă funcţionarea şi dezechilibrele corpului.
Astfel, loja energetică Lemn (o unitate energetică se mai numeşte lojă) are drept organe corespondente ficatul şi vezicula biliară. Energia exogenă care o afectează este energia vântului, iar energia endogenă care o dezechilibrează este furia (mânia).
Loja energetică Foc are drept organe corespondente cordul şi intestinul subţire, energia exogenă care o afectează este focul (căldura), iar energia endogenă ce o dezechilibrează este bucuria (excitaţia).
Loja energetică Pământ are drept organe corespondente stomacul şi splina, pancreasul, energia exogenă care o afectează este umiditatea, iar energia endogenă care o dezechilibrează este supărarea (grijile).
Loja energetică Metal are drept organe corespondente plămânul şi intestinul gros, energia exogenă care o afectează este uscăciunea, iar energia endogenă care o dezechilibrează este tristeţea (melancolia).
Loja energetică Apă are drept organe corespondente rinichiul şi vezica urinară, energia exogenă care o afectează este frigul, iar energia endogenă care o dezechilibrează este frica (teama, anxietatea).
Aceste cinci unităţi energetice sau loje energetice se află într-o relaţie în cerc, lemnul producând foc, focul producând pământ, pământul producând metal, metalul producând apă, iar apa producând lemn - adică energia organelor corespunzătoare fiecărei loje influenţează energia organelor din lojele vecine.
Chiar dacă este simbolică, această modalitate de descriere a ciclului de producere a celor cinci elemente (cum este el cunoscut în Medicina Tradiţională Chineză) este extrem de utilă pentru înţelegerea multora dintre tulburările care apar în evoluţia unor dezechilibre.
Putem astfel înţelege cum stări prelungite de mânie şi furie, manifestate sau nemanifestate afectează funcţionarea ficatului şi veziculei biliare. întrucât mare parte din imunitatea celulară a organismului este localizată la nivel hepatic (producţia de anticorpi, macrofagele etc), ne putem explica de ce multe contrarietăţi, frustrări şi alte reacţii ale stărilor de mânie nemanifestate declanşează scăderi imunitare şi probleme precum răceli frecvente. După o ceartă puternică cu partenerul de viaţă sau la serviciu, să nu vă miraţi că a doua zi aveţi roşu în gât şi tuşiţi. Este o reacţie firească a dezechilibrului produs în organism de o energie endogenă puternică (mânia) asupra sistemului imunitar hepatic.
Ne explicăm astfel de ce atâtea femei fac diskinezii biliare sau colici biliare, pentru că femeile au tendinţa de a-şi înăbuşi mânia, furia şi de a trăi stări intense de frustrare şi indignare. Astfel ne explicăm de ce incidenţa hepatitelor de toate felurile este mai mare la bărbaţi (mai furioşi prin natura lor), deşi sunt şi multe doamne destul de afectate. Virusul hepatic se prinde numai pe un teren imunitar pregătit de alţi factori, precum energiile emoţionale. Medicina Tradiţională Chineză ne dă explicaţii pentru multe dintre observaţiile noastre.
înţelegem de ce grijile numeroase şi zilnice afectează stomacul şi pancreasul. Majoritatea ulceroşilor şi diabeticilor sunt persoane care îşi fac un milion de griji pe parcursul zilei, pentru persoanele apropiate dar şi pentru toţi oamenii din jurul lor.
înţelegem de ce persoanele mai fricoase, mai temătoare au frecvent probleme de infecţii urinare sau cistite.
Şi de ce persoanele melancolice, triste şi interiorizate fac mai des probleme pulmonare (majoritatea celor care fac tuberculoză sunt persoane triste, melancolice şi interiorizate) sau au tulburări frecvente de tranzit intestinal (constipaţie sau scaune diareice).
Medicina Tradiţională Chineză ne permite să ne extindem înţelegerea pe care o avem asupra rezistenţei organismului şi asupra apărării sale imunitare. Ne ajută să vedem imunitatea ca pe un proces de protecţie a integrităţii organismului omenesc, mai degrabă decât ca pe o uzină de celule care funcţionează coordonat şi pot fi stimulate după bunul plac, de un medicament sau altul.
Înţelegem de ce nu este suficient un tratament medicamentos pentru reglarea imunităţii, ci persoana trebuie sprijinită să înţeleagă contextul în care a apărut dezechilibrul de care suferă, pentru a se implica activ în corectarea sa.
Pornind de la aceste premize ale Medicinii Tradiţionale Chinezeşti, multe firme de medicamente naturale au proiectat complexe de plante cu efect de întărire şi tonifie-re a lojelor energetice mai sus descrise.
Există preparate care tonifică loja lemn sau loja foc sau loja metal, reglând circulaţia energiei la nivelul organelor corespunzătoare. Aceste preparate sunt eficiente în echilibrarea organismului şi pot fi folosite cu succes în practica zilnică.
Firma Energy a dezvoltat câteva produse extrem de interesante şi active pe lojele energetice. Produsele lor sunt tip Pentagramă, pe schema chinezească de corespondenţe între lojele energetice. Produsul Vironal, care se adresează lojei metal, adică plămânului şi intestinului gros este deosebit de util pentru prevenţia problemelor respiratorii în timpul iernii, mai ales la copii. Produsul Regalen, care tonifică ficatul şi vezicula biliară este principalul produs utilizat în steatoza hepatică şi în toate dis-funcţiile hepatice, atât de frecvent întâlnite la oamenii moderni. Există şi alte produse, pentru celelalte loje energetice. Toate aceste produse simt complexisme fitoterapice cu acţiune de imunomodulare şi de creştere a rezistenţei organismului.
Sunt şi alte firme pe piaţă care au produse de tonifie-re a lojelor energetice (foarte bune sunt cele de la SantoRafael), cu efect benefic şi care pot fi combinate în scheme de tratament homeopatice sau prin acupunctura.
Acupunctura ca tehnică presupune folosirea de ace fine pentru stimularea punctelor de pe meridianele energetice ale corpului. Aceste meridiane energetice corespund lojelor energetice mai sus descrise, respectiv organelor asociate acestor lojă. Cu alte cuvinte, putem regla ficatul înţepând un punct de pe picior, sau putem regla plămânul, înţepând un punct de pe mână. Stimularea acestor puncte prin ace se face în vederea echilibrării energiei care
circulă prin meridianele energetice. Aceste puncte pot fi stimulate şi prin apăsare (ca în cazul presopuncturii) sau prin curenţi electrici de intensitate redusă (electroacu-punctura), nu numai prin inserţia de ace.
Terapeuţii experimentaţi în medicină tradiţională chineză şi acupunctura reuşesc să reechilibreze rapid orice disfuncţie a organismului, putând opri crize dureroase precum lombo-sciatica sau nevralgia de trigemen în câteva minute. Dar vindecarea problemelor unei persoane ţine foarte mult de eforturile personale ale acesteia, pe lângă reechilibrările primite de la terapeut.
Reflexoterapia - gimnastica energetică qi gong |
sus |
Reflexoterapia este o terapie derivată din Medicina Tradiţională Chineză, care postulează principiul holografic la nivelul organismului omenesc Cu alte cuvinte, la diferite nivele ale organismului se regăsesc proiectate toat părţile corpului. Pe talpa piciorului, pe palmă, pe ureche, pe irisul ochiului, pe limbă etc există proiecţii ale tuturor organelor corpului. Prin intermediul acestora, se pot diagnostica dezechilibrele existente în organe şi tot prin intermediul lor, se pot reechilibra aceste probleme.
Cu alte cuvinte, prin apăsarea cu putere a punctelor de pe talpă şi masajul lor viguros, se poate ameliora congestia unui organ sau blocajul în funcţionarea altuia. Menţinerea stării de bine obţinute după o astfel de procedură depinde de dorinţa persoanei de a evita factorii perturbatori care au declanşat problema.
Gimnastica energetică Qi gong este o terapeutică bazată pe gimnastica respiratorie. Pentru chinezi, respiraţia era fundamentală în vederea menţinerii unei bune sănătăţi a organismului. Iar Medicina Tradiţională Chineză este o medicină profilactică, în primul rând. Adică urmăreşte menţinerea stării de sănătate şi mai puţin tratarea bolii, atunci când apare. în acest sens, încorporează practica Qi gong, care este o asociere combinată a meditaţiei, respiraţiei şi a unor mişcări corporale (Tai chi). Toate exerciţiile de Qi gong sunt considerate a avea un efect de întreţinere a stării de sănătate, de prelungire a vieţii şi de înlăturare a unor tulburări funcţionale. Toate exerciţiile de Qi gong necesită două condiţii: o relaxare musculo-articulară bună şi o detensionare psihică totală.
Hidroterapia - sau rolul apei în stimularea imunităţii. |
sus |
Sebastian Kneipp (1821-1897) a fost un preot bavarez, unul dintre întemeietorii naturopatiei, fiind celebru pentru "tratamentul cu apă" sau hidroterapia. Curele sale cu apă, de uz intern sau extern s-au perpetuat până în prezent. Sistemul lui Kneipp era un sistem de vindecare holistică şi întărire a organismului, bazat pe cinci direcţii importante:
- hidroterapia, sau apa în vindecare
- fitoterapia, sau utilizarea remediilor din plante
- mişcarea fizică, sau exerciţiul
- nutriţia, care să fie bogată în cereale integrale, fructe şi legume şi o foarte redusă cantitate de came
- spiritualitatea - considerând că o minte sănătoasă întăreşte sănătatea unei persoane.
Toate aceste direcţii erau considerate în acelaşi timp în îngrijirea unei persoane suferinde. Sebastian Kneipp spunea că la originea tuturor sensibilităţilor exagerate ale omului modern stă lipsa călirii organismului. El spunea că oamenii sunt prea sensibili la cea mai mică schimbare a vremii; că nici un anotimp nu vine fără să aducă fiecăruia cel puţin un guturai. Omului modern îi dăunează până şi simpla trecere de la frigul de afară la căldura din casă. Kneipp spunea cu 100 de ani în urmă că forţele omului scad, că viaţa devine din ce în ce mai scurtă şi lâncezeala începe înainte ca forţa tinereţii să se afirme.
El nu avea de unde să ştie că civilizaţia, cu marile ei cuceriri tehnice, cu tehnologia informaţiei - computere, Internet, mobile, televizoare, maşini performante, avioane etc - avea să ducă la O inducere a lenei fizice şi a lipsei de mişcare şi a lâncezelii la cotele cele mai înalte.
Scopul terapiei cu apă Kneipp este chiar această călire a organismului. Kneipp spunea că una dintre cauzele primare ale bolilor se află în perturbarea sângelui, mai exact spus în circulaţia defectuoasă ori în modificarea compoziţiei sale, de către elemente străine nocive. Se referea, desigur la cataboliţii şi produşii de metabolism, plus la substanţele nocive cu care intră organismul în contact.
De aceea, procedurile din hidroterapie urmăresc să folosească cu blândeţe puterea tămăduitoare a apei, pe cale exterioară - sub forma băilor de aburi, a băilor calde cu plante, a împachetărilor, compreselor, stropirilor, a băilor reci etc. Dar şi utilizarea apei pe cale interioară, sub forma infuziilor din plante sau a medicamentelor naturale, ce realizează o curăţare interioară. Este important de ştiut că apa caldă moleşeşte, în timp ce apa rece întăreşte, căleşte şi contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului.
Mulţi oameni, în special multe doamne, au mari probleme cu circulaţia periferică. Pentru ele, Kneipp recomandă băile alternative la picioare, cu apă caldă şi rece. In două lighene se va pune, într-unui apă rece, iar în celălalt apă fierbinte. Se începe cu introducerea picioarelor, câteva secunde în apa rece, apoi se scot şi se introduc alte câteva secunde în apa fierbinte. Se alternează de câteva ori. Se începe cu câteva alternări, iar apoi, pe măsură ce persoana se obişnuieşte, se fac până la 30-40 alternări. Se produce o foarte bună îmbunătăţire a circulaţiei periferice şi o tonifi-ere generală a stării de sănătate.
Sebastian Kneippe avea şi alte sugestii importante pentru călirea organismului.
- mersul desculţ, mai ales pe iarbă, dacă se poate dimineaţa, când iarba este încărcată de rouă. Dar şi prin casă, mers desculţ de câte ori persoana are ocazia.
- Plimbarea pe pietre ude sau prin zăpadă afânată, cu picioarele goale, reprezintă exerciţii de tonifiere pentru persoanele sănătoase.
- Călcarea apei - este un procedeu care poate fi realizat în casă, dar se poate face în mod natural la mare, sau la un lac. Acasă, se pune în cadă apă rece, care să ajungă până la glezne.
Şi apoi se "calcă" apa, ca la mersul pe loc, timp de 1-6 minute, funcţie de antrenament. La mare, se poate merge prin apa mării, cu apa până la mijlocul pulpelor picioarelor, ridicând picioarele din apă, precum o barză. Este un exerciţiu deosebit de eficient pentru muşchii picioarelor, dar şi pentru întregul organism.
- Baia rece a braţelor şi picioarelor, este o procedură destinată călirii membrelor. Se face fie până la cot, fie până la umăr, pentru braţe, iar pentru picioare, fie până la glezne, fie până la genunchi. Timp de 1 minut, nu mai mult, se ţine partea respectivă a membrului în apa rece, apoi se învelesc într-un prosop, fără să fie şterse.
- Stropirea cu apă rece a genunchilor (cu duşul), întăreşte foarte tare labele picioarelor şi unghiile. Se pare că o persoană cu unghiile căzute va avea surpriza plăcută a creşterii la loc a unghiilor după aceste stropiri reci ale genunchilor. Se alternează cu alte proceduri de hidroterapie.
Majoritatea aplicaţiilor din hidroterapie se fac cu apă rece, proaspătă. Aceste proceduri se recomandă oricui, inclusiv copiilor. Procedurile nu sunt prea aspre, cine s-a încumetat odată să le facă, renunţă la prejudecăţi şi-şi dă seama de beneficiul lor.
Procedurile nu se fac când organismul este rece sau apare starea de frig. Procedurile se execută repede şi fără teamă sau ezitări. Toate procedurile nu durează decât maxim 3 minute.
Apa este unul dintre cele mai discutate subiecte din acest deceniu. Dacă acum 100 de ani, Kneipp susţinea utilitatea terapiei cu apă pentru întărirea rezistenţei organismului, în prezent oameni de ştiinţă de talia lui Masaru Emoto susţin importanţa apei, pentru starea de armonie şi echilibru a organismului în general.
Masaru Emoto spune că apa este o forţă a vieţii. Apa, purtată de sânge şi fluidele corpului este mijlocul prin care hrana ne circulă în corp. Apa serveşte ca mijloc de transport al energiei prin toate părţile corpului. In plus, s-a demonstrat că apa are capacitatea de a copia şi memora informaţii. Masaru Emoto a studiat apa realizând fotografii ale cristalelor de apă, după ce apa a fost supusă la diferiţi stimuli: muzică, cuvinte, stări emoţionale. Surpriza echipei sale de cercetători a fost că apa şi-a schimbat structura funcţie de starea persoanei.
Apa este atât de banală încât rareori o persoană se gândeşte la ea. Deşi o bea, o foloseşte la spălat şi la gătit, nimeni nu se gândeşte prea mult sau reflectează mai serios asupra apei.
Deşi nimic nu este mai misterios decât apa. Masaru Emoto consideră că bolile sunt, în mare parte, rezultatul sentimentelor negative - cu care se încarcă atât apa din corp, cât şi apa din mediul nostru înconjurător. O persoană care poate menţine o atitudine pozitivă îşi poate întări imunitatea şi se poate însănătoşi, indiferent de afecţiunea pe care o are. Masaru Emoto spune că există un medic care îşi tratează pacienţii bolnavi de cancer prin escaladări de munţi. Dăruindu-le oamenilor un motiv de a trăi, le ridică moralul şi le întăreşte sistemul imunitar.
Trupul uman este în esenţă apă, iar conştiinţa este sufletul. Ideea principală a întăririi imunităţii şi vindecării este să ne păstrăm sufletul într-o stare pură, nepoluată. Dintre toate medicamentele existente până în prezent, cel mai puternic este iubirea. Masaru Emoto spune că de când a realizat acest lucru, le spune mereu oamenilor că imunitatea înseamnă iubire. Că şi nimic altceva nu ar putea fi mai eficient în combaterea forţelor negative şi în redarea vitalităţii corpului.
Iubirea şi recunoştinţa, împreună, ca emoţii, creează imunitate. Masaru Emoto a făcut un experiment. A încălzit apă într-un cuptor cu microunde, iar apoi a încercat că vadă efectul câmpului magnetic asupra cristalelor. A folosit două tipuri de apă: apa distilată şi apă de la robinet, căreia i-a lipit pe vas cuvintele iubire şi recunoştinţă.
Cristalele formate de apa distilată au ieşit doar parţial şi nedesăvârşite, dar apa căreia îi arătase cuvintele iubire şi recunoştinţă a produs cristale întregi. Cu alte cuvinte, iubirea şi recunoştinţa au reuşit să facă apa imună la efectele dăunătoare ale
câmpului magnetic. Atunci când beţi apa cu un sentiment de recunoştinţă, apa este fizic alta decât atunci dacă o beţi când sufletul vă este plin de sentimente sumbre.
Afectele şi sentimentele noastre influenţează lumea în fiecare clipă. Dacă transmitem cuvinte şi imagini creatoare, vom contribui la crearea unei lumi frumoase. Dar dacă emitem mesaje destructive, vom contribui la distrugerea Universului.
Antioxidanţii
