Este o amina biogena, derivat de imidazol, care provine din histidina. Aceasta, sub influenta histidin-decarboxilazei se transforma in histamina. Histamina se gaseste in cantitati crescute in mastocite (bazofile tisularE) si in leucocitele bazofile (din sangE). Distributia histaminei in tesuturi este proportionala cu numarul mastocitelor din aceste tesuturi. Cea mai mare parte se afla in piele, plamani, ficat, tub digestiv si mucoasa bronsica. Histamina se mai gaseste si extramastocitar, in cantitati mici in plasma, fixata de proteinele plasmatice.
Metabolizarea histaminei are loc prin 3 procese: A).prin acetilare (este un proces minoR) - histamina care este secretata de flora microbiana; B).prin dezaminare oxidativa, in prezenta diaminooxidazei (DAO, histaminazA), cu formarea de acidimidazolacetic care se elimina ca atare si in parte conjugat curiboza: C).prin N-metilare, in prezenta metil-transferazei, rezulta metil-histamina, care mai departe sufera procesul de dezaminare oxidativa cu formare de acid N-metilimidazolacetic. Compusii rezultati sunt eliminati pe cale renala. Histamina recunoaste doua cai de eliberare: calea alergica (imunologicA) si calea nealergica. Prin calea alergica, histamina se elibereaza din mastocite odata cu reactia Ag-Ac, cu participarea ionilor de Ca. Prin conflictul Ag-Ac (IgE=reaginE) se produce o proteoliza a fosfatidelor din membrana veziculelor care contin histamina, heparina si alte substante, cu eliberarea acestora prin exocitoza si aparitia unor manifestari alergice (eruptii cutanate, bronhospasm etC). Pe calea nealergica sau neimunologica, histamina se elibereaza fara prezenta ionilor de Ca2+ si fara particparea reactiei Ag-Ac - exemple de compusi care elibereaza histamina prin acest mecanism sunt: morfina, atropina, dextranii - acestia deplaseaza histamina din granule - este o reactie histaminoeliberatoare; in urma acestei eliberari nealergice apar manifestari asemanatoare celor alergice (anafilactoidE). Histamina se elibereaza si in urma unor agresiuni mecanice (sindromul de strivirE), chimice (substante iritantE) sau fizice (razele UV). Histamina actioneaza asupra a trei tipuri dereceptori: H1, H2 si H3.
Receptorii H1. Sunt localizati in tubul digestiv, in vase (arteriole, capilare si venulE), arborele bronsic, SNC. Actionarea lor este responsabila de contractia musculaturii netede, relaxarea arteriolelor si capilarelor si contractia venulelor, bronhoconstrictie. Au ca efector cascada fosfatidilinozitolului.
Receptorii H2. Au ca mecanism de actiune sistemul adenilatciclaza-AMPc si sunt localizati mai ales la nivelul celulelor parietale ale mucoasei gastrice. Sunt responsabili pentru hipersecretia gastrica; Ia nivelul atriilor produc un efect cronotrop-pozitiv; la nivelul uterului produc relaxare.
Receptorii H3 Sunt localizati la nivelul SNC, sunt receptori presinaptici (autoreceptorI) si au rolul de a inhiba eliberarea histaminei si a altor substante biologic active. Mecanismul de actiune este incomplet elucidat.
Efectele histaminei. Histamina produce contractia rapida si puternica a musculaturii netede, in functie de doza. Asupra vaselor produce arteriolodilatatie si relaxarea capilarelor cu cresterea permeabilitatii si edem local, contractia venulelor. Determina o scadere rapida si de scurta durata a, presiunii arteriaie-efectul hipotensor este corectat la unele specii prin faptul ca histamina elibereaza catecolamine din medulosuprarenala. Histamina stimuleaza secretia glandelor exocrine; cel mai important efect este cel de stimulare a secretiei sucului gastric-creste volumul secretiei, creste concentratia de HC1 si creste activitatea peptica a sucului gastric. Se crede ca histamina reprezinta mediatorul final al tuturor substantelor care stimuleaza secretia gastrica (acetilcolina, gastrinA). Asupra inimii, la doze mari, histamina produce
tulburari de conducere atrio-ventriculare si
aritmii cardiace. Asupra SNC produce 6 reactie de trezire pe EEG, evidentiata prin aparitia unor unde frecvente si de amplitudine mica (efect pe receptorii HI)- daca se administreaza antihistaminice HI apare o stare de sedare sau de somnolenta. Histamina produce bronhoconstrictie, mai putin exprimata ia om (exista o sensibilitate mai scazutA). La cobai aceasta este foarte exprimata, mergand pana la asfixie si moarte. La om rolul histaminei ca mediator al reactiilor alergice este mai redus, bronhospasmul fiind datorat mai ales interventiei leucotrienelor, Tx si PAF. Cele mai sensibile organe Ia cobai sunt bronhiile si ileonul terminal.
Aplicatiile terapeutice ale histaminei sunt putine. Histamina se foloseste in cura de desensibilizare nespecifica (prin administrarea intradermica de cantitati mici de histaminA), pentru determinarea timpului de circulatie brat-fata (se administreaza histamina intr-o vena a antebratului si se observa inrosirea feteI), pentru testarea capacitatii secretorii a stomacului. Administrarea injectabila a histaminei este complicata de aparitia unor efecte adverse^grave cum ar fi bronhospasmui si
hipotensiunea arteriala. "Importanta terapeutica au in schimb medicamentele antihistaminice. Antihistaminicele H2 vor fi expuse la medicatia antiulceroasa.
Antihistaminicele H1. Sunt medicamente indicate in tratamentul simptomatic al unor manifestari alergice, cum ar fi:
rinita alergica, urticaria,
edemul angioneurotic, unele reactii transfuzionale nehemolitice si in tratamentul unor afectiuni nealergice cum ar fi tulburarile de
somn si kinetozele (raul de mare si de altitudinE). Majoritatea lor au efecte M-colinolitice prin actiune la nivelul unor verigi colinergice din creier, au efect asupra nucleilor vestibulari, efecte alfa-adrenolitice si efecte antiserotoninice. Cateva au si proprietati neuroleptice.
Efecte adverse. Contraindicatii. Asupra SNC produc sedare sau somnolenta, ameteli, incoordonare motorie; mai putin frecvente apar oboseala, neliniste, excitatie, insomnie, euforie, halucinatii si convulsii. Asupra tubului digestiv produc anorexie, jena epigastrica, greturi, varsaturi, diaree/constipatie. Mai produc tulburari de mictiune, ingrosarea secretiilor bronsice (nu se pot folosi in
astmul bronsiC), hipotensiune ortostatica, aritmii cardiace (unele medicamente mai noI). Sunt contraindicate asocierile cu alcoolul si cu alte deprimante ale SNC, la cei care efectueaza munci de precizie, conducatori auto, la cei cu galucom si Ia hipotensivi.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
