Trezirea este a treia perioada cuprinsa in cadrul anesteziei si reprezinta perioada dintre
anestezia chirurgicala si revenirea cunostintei. Ea se realizeaza prin superficializarea apoi intreruperea administrarii anestezicelor la timpul optim, in functie de farmacodinamica substantelor anestezice si antagonizarea lor. Antagonizarea opiaceelor se face cu Naloxon, a curarelor cu Miostin, (neostigminA) ce este un inhibitor al colinesterazei, a benzodiazepinelor cu Flumazenil.
Superficializaera anesteziei se produce prin eliminarea gazelor inhalatorii care este rapida pentru N2O, halotan si lenta pentru eter dietilic si metoxiflurane. O alta parte din substantele administrate (barbiturice, relaxante competitivE) se redistribuie in organism apoi sufera o biotransformare (metabolizarE). Trezirea este o latura mai dificila pentru organism deoarece acesta se afla sub influenta cumulativa a socului operator si anestezic (reactiile adrenergice, reflexele don zonele dureroase, hipovolemia, actiunea reziduala a substantelor anestezice, etc.).
Dupa anestezia inhalatorie trezirea este grabita prin:
- mentinerea unui nivel minim de anestezic compatibil cu cerintele bolnavului,
- inlocuirea anestezicului major (ex. emtoxifluraN) cu un anestezic mai slab (ex. protoxidul de azoT),
- anticiparea manevrelor operatorii (anestezistul trebuie sa cunoasca tehnica operatorie si injecteza curara si analgetic inaintea momentului mai dureroS). Nu se va hiperventila bolnavul la sfarsitul anesteziei deoarece apare hipocarbia care scade excitabilitatea centrului respirator, producand apnee.
In caz ca s-a produs hiperventilatia exista o metoda de revenire a respiratiei spontane in interval scurt, prin cresterea PaO2 peste pragul de apnee (aproximativ 5-10 min.), (Ivanov si Num 1969). Se face prin hipovetilatie cu un minut-volum de aproximativ 3 l/minut in circuit cu reinhalare si fara calce sodata. PaCO2-ul creste cu aprox. 3mmHg/min. in caz ca s-au asociat si miorelaxante in anestezie, existenta semnelor de curarizare reziduala se evidentiaza prin:
- hipotonia muschilor palpebrali,
- imposibilitatea bolnavului de a-si ridica capul la comanda de pe masa de operatie (Johanseen, 1964),
- hipoventilatia de tip costal superior dupa reluarea respiratiei spontane,
- intampinarea unei rezistente toracice la insuflatia cu balonul.
Decurarizarea se efectueaza la bolnavul bine ventilat si oxigenat. Se folosesc substante ca: atropina cu efect tahicardizant si miostinul (neoeserinA) cu efect bradicardizant (pe langa actiunea de bazA). Se recomanda secventa administrarii celor doua substante astfel: injectarea de atropina 2-3 minute inaintea miostinului. Cand cele doua substante sunt administrate impreuna se produce o crestere usoara a frecventei pulsului, urmata de o bradicardie produsa de miostin, cresterea secretiilor salivare, riscul de desfacere a anastomozelor intestinale in chirurgia abdominala prin exagerarea peristaltismului. Dupa reluarea respiratiei si motilitatii, stabilizarea hemodinamicii la parametrii normali bolnavul este transportat in sala de trezire. Transportul bolnavului de la sala de trezire spre salon se face cand scorul ALDRETE este 10.
Scorul ALDRETE
Motricitatea spontana sau la comanda:
- misca patru membre 2
- misca doua membre 1
- imobil 0
Respiratie:
- poate respira profund si tuseste 2
- dispnee, respiratie superficiala limitata 1
- apnee 0
Starea constientei:
- perfecta 2
- se trezeste la comanda 1
- nu raspunde 0
Coloratia:
- normala 2
- paloare, marmoratie, icter, etc. 1
- cianotic 0
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
