mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Anestezie
Index » Chirurgie » Anestezie
» INTUBATIA TRAHEALA

INTUBATIA TRAHEALA





Consta in introducerea unei sonde in trahee. Se face in mai multe scopuri:
- pentru asigurarea unei cai respiratorii libere,

- permite controlarea ventilatiei,


- separa calea respiratorie de cea digestiva,

- scade efortul respirator,


- permite controlul cailor respiratori in pozitii operatorii dificile,
- realizeaza asistarea ventilatiei prin respiratie artificiala cu presiune pozitiva fara a destinde stomacul,
- permite medicului anestezist sa se departeze de campul operator,

- permite folosirea substantelor relaxante,


- prin sonda de intubatie se pot aspira secretii bronsice, sange,
- resuscitarea cardio-respiratorie se poate efectua mai eficient.
Nu se va utiliza intubatia traheala in caz de tumori laringiene, laringita acuta, anevrism de arc aortic.

Materiale necesare:


1. Sonde endo-traheale:
- din cauciuc: fara balonas, pentru intubatia naso-traheala , cu balonas pentru intubarea oro-traheala (endobronsicE), sonde endobronsice cu lumen dublu si cu pintene ce se opreste la bifurcatia traheei (tip CarlenS) ce permite ventilatia fiecarui plaman
- din material plastic,
- sonde cu armatura metalica si balonas ce permite mobilizarea bolnavului in timpul actului chirurgical.
Calibrul sondelor se stabileste in functie de varsta bolnavului si greutate.


Varsta Greutate (kG) Marimea sondei

Diametrul intern Diametrul extern


Prematur 1,5-2,5 3-3,5 12-14

Nou-nascut 2,5-3,5 4 16


1 luna 3,5-5 4,5 18

6 luni 7 4,5 18


1 an 10,5 5 20

2 ani 13,5 5,5 22


3 ani 15,5 5,5 22

4 ani 17,5 6 24


5 ani 20 6 24

6 ani 25 6,5 26


8 ani 32,5 6,5 26

10 ani 40 7 28


12 ani 50 7 28

14 ani 55 7,5 30



La copii sonda de intubatie se calculeaza dupa formula:


Varsta/4 + 4



Pentru intubatia la femei marimea diametrului intern al sondei de intubatie  7-7,5.
La barbati diametrul intern al sondei de intubatie este de  8-8,5. La pregatirea unei intubatii oro-traheale sau naso-traheale se pregatesc de regula 2-3 sonde. Unele sonde de intubatie sunt prevazute cu mandren care poate fi metalic sau de plastic. Mandrenele sunt introduse in sondele de intubatie cu scopul de a putea dirija mai usor pozitia sondei
2. Laringoscopul- este un aparat folosit la intubatie cu scopul de a crea calea spre glota unde se introduce sonda de intubatie, aparat prevazut cu o sursa de lumina. Laringoscopul este format din: lama, maner, sursa de lumina.
Exista mai multe tipuri de laringoscop:

- cu lama dreapta (Chevalier-JacksoN),


- cu lama curba.
Lamele sunt confectionate din metal inoxidabil sau material plastic sunt interschimbabile si se pot steriliza.
Lamele sunt atasate prin contact la manerul laringoscopului care include sursa de energie luminoasa (bateriI).
3. Pulverizator sau seringa cu anestezic local cu solutie de xilina 2-4%.
Toate aceste materiale se verifica inainte de a incepe intubatia traheala, sunt sterilizate pentru fiecare bolnav sau sunt de unica folosinta, pentru a evita infectia anestezica.
4. Pensa Magill, pentru dirijarea sondei spre trahee.
Tehnica intubatiei traheale:
- se verifica instrumentarul necesar intubatiei traheale,
- se examineaza bolnavul, dificultatile care se prezinta: gat gras si scurt, gura ingusta si adanca, mandibula larga, protruzia incisivilor superior (dinti de iepurE), dificultati de deschidere a gurii, spondiloze cervicale, bolnavi edentati si cu proteze mobile, dinti mobili, deviatie laringo-traheala.
Exista intubatie naso-traheala cand se foloseste sonda lubrefiata fara balonas,. In pozitie decubit dorsal se introduce sonda pe nara cea mai larga in faringe. De aici cu ajutorul laringoscopului care vizualizeaza calea se dirijeaza sonda cu ajutorul pensei Magill printre corzile vocale dupa ce s-a efectuat anestezia locala a lor. Aceasta intubatie se poate efectua si fara laringoscop, se practica sub anestezie locala sau generala. Se introduce sonda fara balonas pe nara cea mai larga, se simte trecerea de cornetul inferior, se prinde apoi cu mana stanga cartilajul tiroid, iar cu mana dreapta se impinge capatul proximal al sondei printre corzile vocale. Se asculta la capatul proximal al sondei sunetul respirator care devine maxim cand capatul distal al sondei ajunge la aditus.
Intubatia oro-traheala cu ajutorul laringoscopului se face intr-o anumita ordine: cea mai folosita lama a laringoscopului este cea curba. Ea ofera o mai mare vizibilitate pozitia bolnavului este dorsala, capul bolnavului asezat pe o perna de aprox. 5-10 cm pentru apropierea axelor traheei si faringelui. Bolnavul este asezat pe masa de operatie cu umerii aproape de marginea mesei, capul lui fiind la nivelul apendicelui xifoid al medicului anestezist. Capul bolnavului este asezat in hiperextensie, la fel si gatul iar mentonul spre zenit. Hiperextensia capului pe gat in articulatia atlanto-occipitala, penseaza gura esofagului si evita introducerea de oxigen in stomac in timpul hiperventilatiei, care se face inaintea intubatiei. Se indeparteaza buzele si arcadele dentare cu ajutorul policelui si indexului de l amana dreapta si se verifica situatia dintilor. Se ia laringoscopul in mana stanga si se introduce lama in gura bolnavului, plasandu-se in partea dreapta a dorsului limbii impingand-o spre stanga. Se ajunge cu lama la baza limbii in santul gloso-epiglotic. Se face o manevra de ridicare supero-anterioara a laringoscopului, se ridica baza epiglotei si se vizualizeaza fanta glotica sau portiunea ei posterioara. Mandibula si limba sunt ridicate usor. Nu se sprijina laringoscopul pe incisivii superiori deoarece exista pericolul de a fi rupti. Se pulverizeaza corzile vocale cu xilina 2-4%. In caz ca exista riscul regurgitarii se va efectua manevra Selllik, acre consta in efectuarea unei presiuni digitale pe cartilajul cricoid. Cu mana dreapta se apuca sonda de intubatie, orientand-o cu curbura ei in sus, se introduce prin comisura bucala dreapta sub control luminos al laringoscopului in gura, iar apoi in deschiderea glotica. Sonda de intubatie se introduce in trahee numai cat sa depaseasca mansonul gonflabil al balonasului. In cazuri de urgenta majora cand nu exista laringoscop intubatia oro-traheala se poate efectua cu ajutorul unei lanterne de buzunar pentru vizualizare iar ca lama pentru dirijarea sondei o lingura cu manerul indoit. Dupa ce sonda a fost introdus se verifica pozitia ei prin ascultatia murmurului vezicular bilateral in regiunea subclaviculara, existenta unui flux de aer la capatul exterior al sondei de intubatie prin apasarea pe toracele bolnavului, distensia toracelui sincrona cu golirea balonului de ventilatie.
In interiorul balonasului cu ajutorul unei seringi se introduce aer, dar numai atat cat sa previna scaparea aerului. Presiunea din balonas creste cand anestezia superficializeaza sau se mareste hiperextensia capului.


Gradele de dificultate in larigoscopia directa:


1. Gradul 1 - cand se vizualizeaza intreaga aparatura laringiana.
2. Gradul 2 - cand se vizualizeaza doar portiunea posterioara a peretelui laringian.
3. Gradul 3 - cand se vizualizeaza doar epiglota.
4. Gradul 4 - cand se vizualizeaza numai palatul moale.
In cazurile cand bolnavului i se modifica pozitia in timpul actului chirurgical (pozitie ventrala, laterala, etc.), sonde de intubatie se fixeaza cu ajutoare leucoplastului. Intubatia se efectueaza pe bolnavi dupa ce s-a efectuat inductia, sub anestezie generala, pe bolnav cu anestezie intravenoasa si relaxare musculara, fara anestezie la nou nascut, comatosi, in insuficienta respiratorie grava, muribunzi.

DETUBAREA


Reprezinta scoaterea sondei de intubatie din trahee.
Ea se efectueaza in urmatoarele conditii:a. dupa ce anestezia s-a superficializat,b. cand revin din nou reflexele,c. cand se reia din nou respiratia spontana,d. dupa ce secretiile oro-faringiene au fost aspirate,e. dupa ce bolnavul a fost decurarizat sau a fost epuizat timpul de decurarizare a curarei folosite.
In caz ca bolnavul nu isi reia respiratia spontana bolnavul ramane intubat o perioada mai lunga si urmeaza sa fie protezat ventilator.


COMPLICATIILE INTUBATIEI TRAHEALE:
1. Complicatii ce apar in timpul intubatiei traheale:a. Complicatii care apar prin traumatisme:
- lezarea buzelor cu aparitia de hematoame, plagi mici,

- lezarea limbii,


- ruperea unui dinte sau extirparea sa daca aceasta este deteriorat,

- sangerarea mucoasei faringiene sau epiglotei,


- lezarea epiglotei sau laringelui cu aparitie hematomului local sau edemului,

- epistaxis posterior,


- subluxatia mandibulei,
- crearea unei cai false prin ruptura mucoasei naso-faringiene,
- perforarea traheei cu emfizem subcutanat, mediastinal sau chiar mediastinita.
b. Complicatii prin aparitia tulburarilor reflexe:
- laringospasm,

- tuse,


- apnee prelungita,
- varsaturi si chiar aspiratie bronsica a continutului gastric,
- aritmii (bradicardii, tahicardie, extrasistole ventriculare, fibrilatie ventricularA),
- alergiile medicamentoase dupa administrarea lor parenterala ce pot evolua pana la soc alergic,
- hipotensiunea reflexa.
Toate acestea intervin din cauza hipoxiei si hipercarbiei care apar mai ales la intubatii traheale dificile care dureaza o perioada ceva mai lunga. Pentru a cupa o parte din aceste complicatii sete bine pe langa a le cunoaste sa le si prevenim prin:
- efectuarea anesteziei la sala de intubatie cu xilina 2-4%,
- administrarea atropinei in premedicatie pentru a oferi o protectie vagala eficienta,
- preaxigenarea pe masca cu oxigen 100% timp de 3 minute si hiperventilatie pasiva cu oxigen 100% timp de un minut inainte de tentativa de intubare,
- eliminarea succinilcolinei la bolnavii hiperkaliemici (uremicI) pentru intubatie si inlocuirea ei cu anestezic inhalator sau alta curara.
c. Complicatie prin imposibilitatea de-a efectua manevra de intubatie. Dupa 2-3 tentative de intubatie nereusita se incearca:
- schimbarea tehnicii de intubatie prin: schimbarea laringoscopului, pozitionarea bolnavului, alegerea caii nazale,
- schimbarea medicului anestezist,

- continuarea anesteziei pe masca,


- trezirea bolnavului si amanarea anesteziei cu 24 ore,
- schimbarea tehnicii anestezice, daca interventia chirurgicala o permite,
- traheostomia.
2. Complicatii ce apar in timpul mentinerii sondei traheale:a. Complicatii din cauza pozitiei sondei:
- intubarea esofagului,
- intubatie unilaterala a unei bronsii de obicei cea dreapta, care provoaca hipoxie si hipercarbie prin lipsa ventilatiei plamanului stang  atelectazia plamanului stang,
- deconectarea sondei de aparatul de ventilatie,
- iesirea sondei din trahee in timpul mobilizarii bolnavului pentru pozitia operatorie,
- umflarea prea mare a balonasului sondei  edem local, necroza.b. Complicatii prin obstructia sondei de intubat:

- inlocuirea sondei,


- turtirea sondei,
- obstructia sondei printr-o secretii abundente bronsice,
- torsiunea sondei,

- miscarea sondei prin anestezie insuficienta,


- dislocarea balonasului.c. Complicatii de alte cauze:
- tuse si spasm bronsic ce apar in anestezia superficiala,
- folosirea sondei de intubatie de calibru prea mic,

- edem pulmonar.


3. Complicatii ce survin dupa detubare:
- laringoscopia cu aparatura folosita este traumatizanta pentru bolnav si de asemenea efectuarea manevrei de intubatie cu anestezie superficiala produce in cele mai multe cazuri complicatii imediate si tardive cu dureri la nivelul gatului care pot dura pana l a2-7 zile,
- dureri locale prin frecarea excesiva a sondei de intubat pe mucoasa faringo-laringiana cand bolnavul este miscat de mai multe ori in cursul aceleiasi interventii,
- dureri prin masarea faringelui in caz cand se sparge balonasul,

- tuse,


- sughit,


- laringita: de la raguseala  afonie completa si tine pana la 7 zile sub tratament local si general,

- edem laringian obstructiv,


- ulceratii ale coardelor vocale,
- granuloame ale coardelor vocale (mai frecvente la femeI), care se formeaza datorita presiunii statice locale a sondei de intubat, provocate de extensia sau flexia accentuata a capului,
- infectiile pulmonare postanestezice,

- aspiratia de continut gastric,


- traheite si stenoze traheale.
Leziunile traumatice care ar putea interveni in cursul intubatiei traheale se pot evita prin mai multe mijloace:
- folosirea corecta a miorelaxantelor cu suprimarea reflexelor in timpul intubatiei traheale,
- fixarea uni leucoplast pe dinti daca acestia sunt in iminenta de edentare,
- folosirea unui tehnici cat mai corecte,
- folosirea intubatiei naso-traheale oarbe cand nu se reuseste intubatia oro-traheala,
- folosirea sondelor de plastic lubrefiate ce trac usor prin laringe si folosirea substantei anestezice locale,
- sonda de intubatie va fi manevrata usor si nu brutal,
- folosirea sondelor de intubatie cu unica folosinta,
- evitarea forturilor de tuse, sughit sau hiperventilatie in timpul anesteziei,
- folosirea sondelor armate cu metal cand bolnavul este miscat,
- sonda de intubatie se introduce cu 3-4 cm sub nivelul corzilor vocale,
- dupa schimbarea pozitiei se asculta intotdeauna bilateral plamani,
- toate materialele folosite, sonde, pipe orofaringiene, lame laringoscop, mandren, trebuie sa fie sterile pentru a evita infectiile intraanestezice.


INTUBATIA DIFICILA


Este intubatia care se efectueaza greu sau nu se poate efectua.

Factori premergatori intubatiei traheale:


1. Obezitate, gusa, mobilitate maxilara redusa, spondiloza cervicala, gat scurt, acromegalie.

- cicatrici vicioase, artroze,


- tumori ORL operate,

- dispnee, stridor,


- traumatisme maxilo-faciale,

- dentitie vicioasa, prognatism,


2. Distanta menton - cartilajul tiroidian  6cm

- deschiderea bucala  35mm la barbat,


- deschidere bucala  30mm la femeie,
- distanta mandibulara - os hioid  2 degete.
3. Clasele Mallampati

4. Radiografia cap gat:


- unghiul Delegue de linia orizontala a maxilarului superior si vertical prin axa traheala
- unghi  90  I.O.T. dificil,
- unghi 90-100  I.O.T. prudenta
- unghi  100  I.O.T. fara probleme.
- raportul dintre lungimea ramurii orizontale a mandibulei si grosimea partii posterioare a ei  3,6 = dificil,
- distanta atlas- occiput  4cm = dificil.
Metode noi la care se recurge in cazul de intubatie dificila:
- fir retrograd translaringeal de acrosaj al sondei,
- folosirea ghidului fibroscopic iluminat ca mandren,

- folosirea stiletului fibroscopic iluminat.





Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai