Simptomatologia este o lunga perioada foarte saraca, chiar ani de zile, deseori diagnosticul fiind intamplator cu ocazia unui examen radiologie.
A. Simptomatologia deptnde de urmatorii factori:
a) Topografia chistului.
b) Volumul.
c) Stadiul de evolutie (necomplicat, complicat).
d) Varsta bolnavului (la copii de remarcat nanismul hidatic).
e) Profesia si nilul cultural si economico-so-cial.
f) Politica sanitara a statului (obligativitatea controalelor periodice prin MRF; a examenului
radiologie la: angajare, armata, casatorie etc).
Simptomatologia trebuie studiata in mod special in raport cu stadiul evolutiv al bolii.
In
chistul hidatic necomplicat
A. Semnele subiecti sunt direct proportionale cu factorii amintiti mai sus. Se remarca faptul ca la chistul hidatic unic clinica este mai saraca in raport cu chistul hidatic multiplu uni- sau bilateral. De asemenea la chistul hidatic gigant, chiar daca este unic, simptomatologia este mult mai evidenta.
a) Durerea toracica este un simptom inconstant, este prezent numai in chisturile periferice si voluminoase.
b) Dispneea este prezenta in chisturile hidatice gigante, sau in cele bilaterale, unice sau multiple.
c) Tusea de asemenea este mai rara in chistul necomplicat, aparitia tusei este semnalul de alarma al unor viitoare complicatii.
d) Hemoptizia. Denumit de Dieulafoy "marele simptom al chistului hidatic\" este dupa experienta noastra mai rar in chistul hidatic necomplicat; alaturi de
tuse el presteste aparitia complicatiei.
Hemoptiziile sunt mici si repetate si reprezinta un element favorabil deoarece forteaza bolnavul sa se prezinte la controlul medical, hemoptizia fiind un semnal de alarma.
e) Urticarie. Considerata multa vreme drept semn patognomonic pentru chistul hidatic, se intalneste mai rar in practica.
B. Semnele obiecti. Sunt de asemenea sarace in majoritatea cazurilor, dar prezente in chisturile gigante sau multiple. Astfel, palpitatia, percutia, auscultatia sunt asemanatoare ca in orice opacitati toracice.
Simptomatolgia in chistul hidatic complicat.
Complicatia cea mai frecnta a chistului hidatic pulmonar este ruptura acestuia.
Mecanismul rupturii chistului hidatic pulmonar a suscitat mai multe teorii care aau ca baza rolul factorului mecanic. Prof. Coman a combatut aceste teorii sustinand ca ruptura chistului este secundara infectiei perichistului, cunoscand sensibilitatea mare a hidatidei la infectie cu moartea acesteia si ruptura membranei hidatice.
Conform teoriei prof. Coman, pentru ruperea chistului hidatic sunt necesare 3 conditii:
a. prezenta fistulelor bronsice;
b. infectia perichistului;
c. existenta traumatismului static si dinamic de mecanica ntilatorie.
Simptomul patognomonic al rupturii chistului hidatic este vomica; ea are urmatoarele caracteristici: este brutala, cu chinte de tuse pre- si in timpul vornicii; este rapida; volumul ei este in raport cu dimensiunile chistului; lichidul eliminat este clar, limpede "ca apa de stanca\", cu gust amarui, salciu; poate contine fragmente de membrana hidatica cu aspect de albus de ou, iar examenul microscopic poate pune in evidenta scolecsi sau carlige de embrion hexacante.
Vomica hidatica poate genera unele complicatii in raport cu: volumul chisturilor; varsta bolnavilor (la copii sau batrani), daca apare in timpul somnului sau in public cand bolnavii au tendinta sa se opuna vomei:
a. inundatia traheo-bronsica sau chiar sindrom Mendelson, cu stop resirator;
b. soc anafilactic cu urticarie, convulsii, edem Quinke, care trebuie combatut cu corticoterapie;
c. complicatii hemoragice: in unele cazuri vomica este precedata de hemoptizii sau dupa vomica pot apare hemoptizii;
d. complicatia cea mai frecnta si practic obligatorie este supuratia lojei chistice.
