mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Boli ale mirosului, gustului si auzului
Index » Boli » Boli ale mirosului, gustului si auzului
» Otita externa

Otita externa


Share



Conductul auditiv extern are o lungime de aproximativ 2,5 cm si este captusit de tegument. Subiacent tegumentului, in jumatatea laterala a conductului exista cartilaj, iar in jumatatea mediala, os temporal. Tegumentul din portiunea osoasa a conductului nu are strat subcutanat si este atasat direct de periost, fapt care constituie o trasatura importanta pentru patogenia otitei externe invazi ( mai jos). Ceru-menul secretat de glandele acidifiaza conductul si suprima multiplicarea bacteriilor. Totusi, tegumentul descuamat si umezeala in conduct il fac extrem de sensibil fata de P. aeruginosa, organism hidrofil.
Otita externa acuta sau urechea inotatorului apare cel mai frecnt in timpul rii si poate fi datorata scaderii aciditatii conductului auditiv, cu supradezvoltare bacteriana consecutiva. Urechea este pruriginoasa si dureroasa, iar conductul auditiv este tumefiat si hiperemic. Cei mai frecnti agenti patogeni sunt P. aeruginosa, S. aureus si streptococii. Tratamentul consta in curatarea urechii cu mixturi de alcool-acid acetic si in administrarea topica de antibiotice sub forma de picaturi auriculare cu polimixina-neomicina (cate 4 picaturi de 4 ori pe zi, timp de 5 zile). Herpesul zoster la nilul conductului auditiv extern produce otalgie sera si este deseori acompaniat de paralizie faciala ipsilaterala datorata afectarii ganglionului geniculat al nervului cranian VII (sindromul Ramsay Hunt). Date recente sugereaza faptul ca tratamentul cu aciclovir pe cale intranoasa reduce incidenta paraliziei faciale permanente, dar nu au fost inca publicate rezultate ale unor studii clinice relevante in acest sens.


Otita externa cronica determina prurit in masura mai mare decat otalgie si este deseori datorata iritatiei prin traumatisme minore repetate ale conductului (de exemplu, scarpinatul in ureche sau utilizarea de betisoare cu vata) sau prin drenarea unei infectii cronice de la nilul urechii medii. in ultimul caz, tratarea otitei medii cronice cu antibiotice va rezolva si problema otitei externe.
Otita externa invaziva ("maligna\"\') este o infectie potential amenintatoare de viata, produsa de obicei de P. aeruginosa care, pornind de la nilul conductului auditiv extern, invadeaza lent tesuturile moi adiacente, mastoida, osul temporal si se extinde entual si la nilul bazei craniului. Survine in principal la pacientii diabetici al caror diabet, spre deosebire de cel al pacientilor cu mucormicoza, este de obicei bine controlat. Deseori exista antecedente de otalgie si otoree cu durata de cateva luni. Examenul fizic evidentiaza un conduct edematiat, cu tesut de granulatie in peretele posterior (la nilul regiunii de jonctiune cartilaj-os). in unele cazuri pacientii prezinta trismus sau pareza faciala partiala (nervul cranian VII). De asemenea, uneori sunt afectati si nervii cranieni IX, X si XI. Semnele afectarii intradurale, cum ar fi meningita, infectia lobului temporal sau abcesul cerebral sunt rar intalnite. Febra este rar intalnita in otita externa maligna, iar cand apare are de obicei valori mici.


Analizele de laborator evidentiaza de obicei un numar normal de leucocite, dar o valoare ridicata a VSH-ului. Examenele TC si RMN sunt esentiale pentru silirea gradului de extensie a afectarii osoase si a tesuturilor moi, ajutand chirurgul otorinolaringolog sa decida asupra localizarii optime a biopsiei. Culturile din secretia conductului auditiv extern nu sunt intotdeauna elocnte si aproape in toate cazurile, terapia antibiotica nu trebuie inceputa inainte de examinarea histopatologica si prin culturi a unui specimen de tesut din profunzime. Dupa ce acest specimen a fost prelevat, poate fi initiata terapia antibiotica intranoasa intraoperatorie empirica cu antibiotice acti impotriva Pseudomonas (de exemplu, ticarcilina, pipera-cilina, ceftazidim, plus un aminoglicozid). P. aeruginosa este agentul patogen implicat in peste 95% din cazuri; in restul cazurilor agentii patogeni includ Staphylococcus epidermidis, Aspergillus, Fusobacterium si Actinomyces. Tratamentul antibiotic pe cale intranoasa trebuie continuat timp de 6 pana la 8 saptamani in cazurile avansate; in cazurile incipiente, in situatia in care culturile intraoperatorii evidentiaza o tulpina de Pseudomonas sensibila la ciprafloxacina, cele 2 saptamani de tratament antibiotic in asociere pe cale intranoasa poate fi urmat de monoterapie pe cale orala cu ciprofloxacina (in doza de 750 mg de doua ori pe zi, timp de 6 saptamani).



Tipareste Trimite prin email

loading...



Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2017 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai