Reglarea presiunii intracraniene (PIC) si interrelatia cu fluxul sanguin cerebral (FSC), care este aplicabila multor procese patologice, incluzand hemoragia cerebrala, encefalita si
edemul cerebral dupa ictus, este cel mai bine prezentata si inteleasa in contextul traumatismelor capului. Componentele timentului intracranian sunt creierul, LCR si sangele. Deoarece craniul limiteaza continutul intracranian total, volumul acestor timente este compromis prin producerea leziunilor expansi in interiorul cavitatii craniene. Creierul este virtual incompresibil; prin urmare, LCR si sangele sersc drept principale sisteme-tampon in cresterile volumului intracranian. Relatia dintre cresterile volumului intracranian si cresterile
asociate ale PIC, numita com-plianta, aproximeaza o functie exponentiala. PIC este in mod normal intre 2 si 12 mmHg. Cresterea PIC in intervalul 15-40 mmHg, desi nu este periculoasa prin ea insasi, poate duce rapid la leziuni secundare, prin scaderea precipitata a perfuziei cerebrale, cand PIC se apropie de presiunea sanguina din craniu. Pe masura ce se produce acest aspect apar deplasari tisulare cerebrale datorate timentizarii presiunii intre limitele durale. Aceste deplasari tisulare si nu cresterea PIC per se comprima trunchiul cerebral superior si conduc la semnele neurologice clasice ale ale unei mase intracraniene ( Cap 24). Leziunile globale prin cresterea PIC sunt prin urmare de natura ischemica si in functie de diferenta dintre PIC si presiunea sanguina in arterele cerebrale mari. Cand aceasta diferenta de presiune, numita presiune de perfuzie cerebrala sau PPC, este sub 20-30 mmHg, cresterea PIC devine daunatoare pentru celulele nervoase; tratamentul este orientat prin urmare spre mentinerea perfuziei peste acest interval. Ratiunea pentru care se mentine PPC chiar mai mare (in speta scaderea PIC sub 15-20 mmHg) este asigurarea unei marje de siguranta in caz ca apar cresteri tranzitorii ale PIC. Modificarile fiziologice sau medicamentele care cresc presiunea sanguina nu imbunatatesc neaparat PPC, deoarece cresterea presiunii vasculare poate exacerba edemul cerebral in ariile lezate si poate creste volumul sangvin cerebral avand ca rezultat cresterea in continuare a PIC, ceea ce face ca in final perfuzia sa scada.
Cea mai importanta complicatie a SNC secundara traumatismelor capului este cresterea presiunii intracraniene datorita volumului suplimentar al contuziilor, hematoamelor si al edemului progresiv care le inconjoara. Cel putin 50% dintre pacientii care mor in urma traumatismelor capului o fac datorita cresterii masi, necontrolate a PIC, iar prognosticul este in relatie inrsa cu nilul PIC dupa traumatismul acut. Terapia agresiva a PIC crescuta in unitatile moderne de terapie intensiva se crede ca va imbunatati rata de supravietuire dupa traumatismele sere ale capului, dar rolul monitorizarii directe a PIC pentru ghidarea terapiei si ameliorarea prognosticului este controrsat.
Valorile PIC, PPC si ale compliantei in stare de repaus sunt modificate spontan prin cresteri ale PIC numite "unde in platou\". Acestea pot fi precipitate de manevre iatrogene, cum ar fi aspirarea secretiilor, fizioterapia, administrarea de fluide in exces, sau de catre durere. Ele sunt cele mai bine apreciate prin inregistrarea continua a curentului de PIC. Undele in platou sunt datorate unei pierderi a tonusului cerebrovascular avand ca rezultat o crestere a volumului sanguin cerebral. Unele unde in platou spontane sunt datorate unei hipertensiuni usoare, deseori neobservata, care produce dilatatie cerebro-vasculara. Astfel de episoade (durand 1 pana la 10 minute si fiind cuprinse intre 25 si 60 mmHg) sunt mai pregnante la pacientii cu complianta intracraniana diminuata. Semnele de herniere transtentoriala evidenta, cum ar fi dilatatia pupilara, pot aparea dupa undele in platou (mai des nu apar) si ocazional se produce moartea cerebrala.
Timp de mai multe minute pana la o ora dupa traumatismul acut al capului, fluxul sanguin cerebral poate creste la unii pacienti, desi necesitatile meolice si consumul de oxigen sunt diminuate. Autoreglarea, capacitatea retelei vasculare cerebrale de a mentine fluxul sanguin constant ca reactie la scaderea sau cresterea presiunii de perfuzie, este de asemenea alterata in regiunile lezate. Factorii vasculari au fost gasiti responsabili in aproximativ doua treimi din cazurile de crestere a PIC dupa traumatisme sere ale capului. Bariera hemato-encefalica devine de asemenea mai permeabila in regiunile ser lezate dupa traumatisme ale capului, facilitand formarea edemului. Alte fenomene secundare sistemice dupa traumatisme sere ale capului produc leziuni cerebrale si inrautatesc prognosticul.
