mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Traumatisme craniene si ale coloanei vertebrale
Index » Afectiuni neurologice » Traumatisme craniene si ale coloanei vertebrale
» Sindroame clinice si tratamentul traumatismelor craniene

Sindroame clinice si tratamentul traumatismelor craniene







TRAUMATISME MINORE
Un pacient pe deplin gil si atent, care manifesta dupa un traumatism al capului una sau mai multe simptome, cum ar fi cefalee, lipotimie, greata, un singur episod de varsaturi, dificultate de concentrare sau o usoara incetosare a vederii, are un prognostic bun, cu risc mic de deteriorare ulterioara. Astfel de pacienti au suferit o comotie si prezinta amnezie prind o scurta perioada de timp din jurul momentului impactului. Ocazional apare o sincopa vasovagala la cateva minute pana la o ora dupa traumatism si produce ingrijorare. Cef aleea uniform generalizata sau frontala este frecventa in zilele de dupa traumatism; este deseori cu caracter de hemicranie si pulsatorie, ca in migrena. Copin si adultii tineri sunt predispusi in mod deosebit la somnolenta, varsaturi si iriilitate, uneori cu o intarziere de cateva ore dupa traumatisme aparent minore. Dupa o perioada de observatie de cateva ore se poate aranja ca bolnavul sa fie insotit pana acasa, unde sa fie tinut sub observatie de catre familie sau prieteni. Majoritatea pacientilor cu sindrom minor nu prezinta fractura de craniu la radiografia craniului sau hemoragie la TC. Decizia de a practica aceste examene depinde in mare masura de semnele clinice care sugereaza ca impactul a fost sever (de ex., comotie prelungita, hematom periorbital sau mastoidian, varsaturi repetitive).


Cefaleea persistenta severa si varsaturi repetate - in contextul unei stari de constienta normale si fara semne neurologice de focar - sunt de obicei benigne, dar trebuie efectuate examene radiologice. Fracturile de craniu cresc probabilitatea existentei hematoamelor subdurale sau epidurale. Pacientii cu aceste semne exagerate, chiar daca sunt produse ca urmare a unor traumatisme minore, justifica tinerea sub observatie in spital. Rationamentul clinic, prezenta unor leziuni extracraniene asociate, disponibilitatea altora la domiciliu si certitudinea ca examenul neurologic da rezultate normale trebuie sa ghideze asupra necesitatii unei supravegheri ulterioare.

TRAUMATISME DE SEVERITATE MEDIE
Pacientii care nu sunt comatosi, dar care au o stare de confuzie persistenta, modificari comportamentale, o diminuare fata de normal a starii gile, ameteli pana la extrem sau semne neurologice de focar cum ar fi hemipareza trebuie sa fie internati in spital si supusi rapid unei scanari TC. Frecvent se edentiaza o contuzie sau un hematom. Sindroamele clinice cele mai frecvente la aceasta categorie de pacienti, in plus fata de cefalee, varsaturi si ameteli postcomotionale, ce apar din traumatismele minore, cuprind (1) delirul, cu o aversiune pentru examinare sau pentru mobilizare, o vorbire expletiva si cu impotrire daca este perturbat, deseori asociata cu contuzii ale regiunii anterioare a lobului temporal; (2) un status mental cu lentoare, dezinteres, liniste (abulie), cu un facies inexpresiv si cu o usoara irascibilitate daca este deranjat, pacientul stand intins, linistit, cu ochii inchisi daca nu este perturbat, aspect intalnit in contuziile frontale inferioare si ale polului frontal; (3) pierderea severa a memoriei, cu performante slabe retrograde si anterograde, in contuziile regiunii mediale a lobului temporal sau in leziunile difuze; (4) un deficit focal, cum ar fi afazia sau hemipareza usoara, sugerand existenta unui hematom subdural, a unei contuzii pe suprafata convexa sau, rareori, disectie de artera carotida si ictus; (5) confuzie cu neatentie, performante slabe la testele psihologice simple, orientare fluctuanta sau usor eronata, asociata cu multiple tipuri de leziuni incluzandu-le pe primele doua descrise mai sus, in aceeasi masura cu contuziile frontale mediale si cu hematomul subdural interemisferic; (6) varsaturi repetate, nistagmus, somnolenta si dezechilibru, de obicei datorita unei comotii labirintice, iar ocazional datorate hematomului subdural din fosa posterioara sau disectiei de artera vertebrala; si (7) diabet insipid cu sau fara un sindrom de lob fronto-temporal, prin leziuni ale eminentei mediane sau ale tijei pituitare si ale cortexului medial adiacent. Multe leziuni intermediare sunt complicate de intoxicatia cu medicamente sau alcool.


Supravegherea clinica atenta intr-o unitate cu personal bine pregatit este recomandata pentru a detecta starea de somnolenta crescanda, modificari ale respiratiei sau dilatatia pupilara si pentru a asigura restrictia de lichide (doar daca nu exista diabet insipid). Pacientii gili sau usor somnolenti, cu hematoame subdurale mici, pot fi tratati cu glucocorticoizi si prin restrictie de lichide; cheagurile mari, indeosebi cu fluctuatii sau agravari ale tulburarilor starii de constienta, necesita interventie chirurgicala. Hematoamele epidurale care produc compresia regiunii adiacente a creierului trebuie sa fie evacuate daca exista sanse rezonabile de resilire dupa celelalte leziuni. Ingestia libera de apa trebuie sa fie limitata pentru a permite osmolaritatii serice sa creasca spontan dincolo de 290 mosmol/1. Febra trebuie tratata in mod asiduu cu antipiretice sau cu o patura refrigerenta, iar sursa hiperpirexiei trebuie identificata (de obicei aspiratia traheobronsica). Asa numita febra de origine centrala este rara. Administrarea de rutina a fenitoinului este controversata; cele mai bune studii randomizate au aratat ca nu exista beneficii dupa prima saptamana de administrare a medicamentului. Glucocorticoizii sunt de mica utilitate chiar daca se observa o contuzie sau edem la scanarea TC; ei complica terapia si trebuie sa fie omisi.
Starea majoritatii pacientilor cu traumatisme de severitate medie se imbunatateste in 1 pana la 6 saptamani. in timpul primei saptamani, gilenta, irascibilitatea, memoria si performantele intelectuale fluctueaza. Modificarile comportamentale, cum ar fi agitatia, sunt mai edente noaptea si uneori par sa se inrautateasca la administrarea unor doze mari de glucocor-ticoizi sau de droguri depresante ale SNC. Haloperidolul este util cand este folosit cu prudenta. Tulburarile minore ale functiilor intelectuale, indeosebi ale atentiei, spontaneitatii si memoriei, tind sa rena la normal mai tarziu, lucru care se intampla uneori brusc. Dificultatile intelectuale persistente sunt discutate mai jos.




Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor