Pericardita iatrogena
O serie de factori iatrogeni afecteaza fluxul lichidului pericardic si determina lezarea structurii acestei foite (6). Dintre acestia amintim dializa,
radiatiile si unele medicamente Cu toate acestea doar arareori aceste tehnici produc o pericardita constricti cu manifestari hemodinamice. Procai-namida si hidralazina determina iritatia pericardului dar nu produc de obicei constrictie. Procedurile chirurgicale care implica lezarea pericardului (chirurgia cardiaca spre exemplu) produc iritatia pericardului asociata cu trombii mediastinali. Sindromul Dressler produs ca urmare a unui infarct acut de miocard produce un grad de fibroza pericardica si epicar-dica, dar care produce doar extrem de rar manifestari hemodinamice (8).
Defectele pericardice congenitale
Defectele congenitale ale pericardului sunt extrem de rare, pana in momentul de fata fiind raportate in toata lumea circa 200 de cazuri. Majoritatea sunt intalnite pe partea stanga si au la baza atrofia prematura a venei cardinale stangi (duetul lui Cuvier) care in mod normal formeaza o parte din vena intercostala stanga superioara. Aceasta atrofie prematura lasa o portiune din membrana pleuroperi-cardica deschisa. Vena cardinala stanga da nastere venei cave superioare (4).
Absenta unilaterala a pericardului este rara (circa 1 caz la 14 000 de nasteri) si e mai frecventa la barbati. in circa o treime din cazuri se asociaza si cu alte malformatii congenitale. Patrunderea cordului in cavitatea pleurala de partea respecti a fost uneori asociata cu incarcerare sau insuficienta tri-cuspidiana corecila chirurgical.
Absenta completa a pericardului nu este de obicei simptomatica. De aceea tratamentul unui defect partial ce determina simptomatologie poate fi rezectia completa a pericardului (4). Rezectia pericardului poate fi efectuata si toracoscopic (12). Eventual defectul pericardic poate fi inchis cu un petec.
Chisturile pericardice
Cele mai multe chisturi pericardice sunt diagnosticate intamplator in timpul unui examen radiologie de rutina. De cele mai multe ori nu determina simptomatologie. Uneori pot determina dureri toracice, in general nu comunica cu cavitatea pericardica. Majoritatea sunt situate in unghiul pleuro-pericardic (mai ales drept). Rezectia chirurgicala se indica in cazurile de chisturi simptomatice si atunci cand natura formatiunii ,este incerta. Se poate interveni eventual toracoscopic (4,5).
Pericardita iatrogena
O serie de factori iatrogeni afecteaza fluxul lichidului pericardic si determina lezarea structurii acestei foite (6). Dintre acestia amintim dializa,
radiatiile si unele medicamente Cu toate acestea doar arareori aceste tehnici produc o pericardita constricti cu manifestari hemodinamice. Procai-namida si hidralazina determina iritatia pericardului dar nu produc de obicei constrictie. Procedurile chirurgicale care implica lezarea pericardului (chirurgia cardiaca spre exemplu) produc iritatia pericardului asociata cu trombii mediastinali. Sindromul Dressler produs ca urmare a unui infarct acut de miocard produce un grad de fibroza pericardica si epicar-dica, dar care produce doar extrem de rar manifestari hemodinamice (8).
Defectele pericardice congenitale
Defectele congenitale ale pericardului sunt extrem de rare, pana in momentul de fata fiind raportate in toata lumea circa 200 de cazuri. Majoritatea sunt intalnite pe partea stanga si au la baza atrofia prematura a venei cardinale stangi (duetul lui Cuvier) care in mod normal formeaza o parte din vena intercostala stanga superioara. Aceasta atrofie prematura lasa o portiune din membrana pleuroperi-cardica deschisa. Vena cardinala stanga da nastere venei cave superioare (4).
Absenta unilaterala a pericardului este rara (circa 1 caz la 14 000 de nasteri) si e mai frecventa la barbati. in circa o treime din cazuri se asociaza si cu alte malformatii congenitale. Patrunderea cordului in cavitatea pleurala de partea respecti a fost uneori asociata cu incarcerare sau insuficienta tri-cuspidiana corecila chirurgical.
Absenta completa a pericardului nu este de obicei simptomatica. De aceea tratamentul unui defect partial ce determina simptomatologie poate fi rezectia completa a pericardului (4). Rezectia pericardului poate fi efectuata si toracoscopic (12). Eventual defectul pericardic poate fi inchis cu un petec.
Chisturile pericardice
Cele mai multe chisturi pericardice sunt diagnosticate intamplator in timpul unui examen radiologie de rutina. De cele mai multe ori nu determina simptomatologie. Uneori pot determina dureri toracice, in general nu comunica cu cavitatea pericardica. Majoritatea sunt situate in unghiul pleuro-pericardic (mai ales drept). Rezectia chirurgicala se indica in cazurile de chisturi simptomatice si atunci cand natura formatiunii ,este incerta. Se poate interveni eventual toracoscopic (4,5).
Pericardita medicamentoasa
O serie de medicamente produc inflamatia pericardului. Dintre acestea mai cunoscute si mai folosite sunt procainamida, hidralazina si metisergida (6,15). Procainamida poate produce pericardita si in absenta sindromului lupic pe care acest medicament in determina. Minoxidilul poate determina aparitia unui rersat pericardic dar fara semne de inflamatie. Principiile de diagnostic si tratament nu difera de cele ale pericarditelor de alte etiologii.
Pericardita post-iradiereIn urma experientelor efectuate pe animale de experienta s-a crezut multa vreme ca inima si pericardul sunt reativ rezistente la expunerea la radiatii ionizante. Ca urmare un mare numar de pacienti au fost supusi in anii \'60 si 70 radiote-rapiei pentru limfoame mediastinale. Multi din acesti pacienti au supravietuit perioade lungi de timp. La o parte dintre ei au aparut efectele radiatiilor asupra cordului si pericardului (8,11). Astazi este unanim acceptat ca exista o relatie clara intre doza de radiatii si leziunile pericardice si cardiace consecutive. Se produce o pancardita si o pericardita acuta. Totodata se produce accelerarea leziunilor aterosclerotice coronariene.
Pacientii care au fost supusi radioterapiei se prezinta dupa multi ani (uneori zeci de ani) cu pericardita constricti, fibroza miocardica ce determina o cardiomiopatie restricti si o cardiomio-patie ischemica. in cazul pericarditei constrictive cu rasunet hemodinamic semnificativ pericardiecto-mia este benefica (4,5).
Sindromul post-infarct acut de miocard (sindromul Dressler)In urma unui infarct acut de miocard se produce uneori o inflamatie a pericardului secundara fie leziunilor miocardice fie cardiotorfiiei chirurgicale (3,4). Aceasta determina uneori durere, frecatura pericardica si modificari electrocardiografice de ischemie, in cazul unei interventii chirurgicale la un pacient care a suferit un infarct acut de miocard chirurgul trebuie sa se astepte la aderente intraperi-cardice. Totodata ruptura miocardica la un astfel de pacient este adesea continuta de aderentele formate, determinand reendotelizarea pseudoanevris-mului mai degraba decat ruptura acestuia.
Chilopericardul
Chilopericardul poate fi primar sau secundar (4,11). in cazul chilopericardului primar etiologia nu este cunoscuta. in forma secundara cauza poate fi un traumatism, chirurgia cardiaca sau un neoplasm. Particularitatea terapeutica consta in necesitatea ligaturii canalului toracic.
Pencardita constricti cronica consolidata
Pericardita constricti cronica consolidata se produce prin ingrosarea marcata a foitelor pericar-dice cu obliterarea sacului pericardic si eventual calcifiere. Procesul patologic se extinde adesea si la miocard determinand deprimarea contractilitatii acestuia (4,7). Principala consecinta fiziopatologica este reprezentata de umplerea deficitara a ventri-culilor in diastola.
Etiologia pericarditei constrictive cronice este riata. Practic orice proces care poate determina pericardita acuta poate determina si pericardita cronica constricti cu exceptia reumatismului articular acut. in momentul de fata tuberculoza reprezinta cauza cea mai frecventa de pericardita constricti, urmata de pericardita idiopatica (14).
Rezectia pericardica produce o ameliorare spectaculoasa a statusului hemodinamic si in special a congestiei venoase. Trebuie rezecate ambele foite ale pericardului, atat cea viscerala cat si cea parietala. De aceea exista riscul lezarii coronarelor si a miocardului subiacent cu sangerare consecuti.
Pericardita subacuta exsudativ-constricti
Aceasta forma de leziune pericardica reprezinta o combinatie intre un rersat lichidian in tensiune in cavitatea pericardica si constrictia cardiaca datorata pericardului ingrosat (11). Ea prezinta caracteristici atat ale rersatului pericardic cu compresia cordului cat si ale constrictiei pericardice. Etiologia poate fi tuberculoasa, idiopatica, radica, ure-mica sau datorata sclerodermiei. La multi pacienti aceasta forma progreseaza spre pericardita cronica constricti. Pericardectomia cu excizia ambelor foite pericardice este de obicei eficienta (4,11).
Boala pericardica neoplazica
Afectarea neoplazica a pericardului nu este foarte rara and in vedere frecventa neoplasmelor pulmonare si de san ca si proximitatea acestora fata de cavitatea pericardica (4).
Neoplasmele primare sau contigue ale pericardului sunt mai rare si sunt reprezentate de limfoa-
me, leucemii, timoame, mezotelioame maligne (de fapt tumora primara pericardica), teratoame, angio-sarcoame si rabdomiosarcoame.In cazul tumorilor maligne ale pericardului rolul chirurgului este in principal diagnostic, si anume de a indeparta suficient tesut pentru a permite un diagnostic histopatologic precis. Decomprimarea cordului in cazul unor tumori masive este eficienta doar pe termen extrem de scurt (4). Chirurgul trebuie sa indeparteze suficient tesut neoplazic pentru a oferi o sansa terapiei adjunte (radio si chimio-terapiei). in absenta acesteia decomprimarea pericardica este practic inutila. Instilarea unor chimio-terapice local nu ofera nici ea vreun beneficiu semnificativ ci poate doar un mai mare confort psihic pacientului. O fereastra pericardica pentru drenaj fi practic disparuta in putine saptamani (5,11).
