Depresia ce apare in contextul unei boli medicale este dificil de evaluat. Simptomatologia depresiva poate reflecta stresul psihologic ce insoteste efortul de a face fata bolii, poate fi cauzata de procesul patologic insusi sau de medicatia utilizata pentru tratarea lui sau poate doar coexista in timp cu diagnosticul medical.
Teoretic, orice clasa de medicamente include unii agenti ce induc depresia. Medicamentele antihipertensi, agentii hipocolesterolemianti si cei antiaritmici sunt utilizati frecnt si pot declansa simptomele depresi. Printre antihipertensi, blocantii beta-adrenergici si, intr-o masura mai mica, blocantii canalelor de calciu determina cel mai frecnt stari depresi. Depresia iatrogena poate fi produsa de administrarea cortico-steroizilor, antibioticelor, analgezicelor sistemice, medicamentelor antiparkinsoniene si anticonvulsivantelor. Pentru a decide daca exista o relatie cauza-efect intre tratamentul farmacologic si modificarea dispozitiei pacientului este necesar sa examinam cronologic simptomele si uneori sa incercam un studiu empiric pentru o alta medicatie.
Douazeci pana la treizeci de procente din pacientii cardiaci manifesta o tulburare depresiva; un procent si mai mare recunosc simptome depresi cand sunt utilizate scale de auto-evaluare. Simptomele depresi ce apar dupa infarctul de miocard au un efect negativ asupra refacerii si anunta o rata crescuta a mortalitatii si morbiditatii medicale. Pacientii depresivi prezinta deseori o variabilitate scazuta a frecntei cardiace (ceea ce indica o activitate scazuta a sistemului nervos parasimpatic), si acesta a fost considerat unul din mecanismele prin care depresia predispune la aritmii ntriculare si morbiditate crescuta. Desi ATC au fost utilizate pentru a trata depresia la pacientii cu boli cardiace multi ani si in ciuda faptului ca efectul triciclicelor, similar celui al chinidinei, poate fi util pacientilor cu aritmii preexistente, ATC sunt contraindicate la pacientii cu hemibloc de ramura preexistent. De asemenea, ele pot precipita in mod paradoxal aritmia la anumite categorii de pacienti. Tahicardia indusa de triciclice este o preocupare in plus la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva. Desi experienta cu ISRS este mai limitata, pana acum se pare ca nu induc modificari electrocardiografice sau enimente cardiace patologice. ISRS pot interfera, totusi, cu meolismul hepatic al anticoagulantelor, ceea ce duce la cresterea nilului sanguin al acestor medicamente si a timpului de sangerare.
Studiul epidemiologie al depresiei la pacientii cu neoplasm arata o larga variabilitate in prevalenta, instalarea acesteia depinzand de localizarea tumorii, seritatea bolii si tipul de interntie medicala sau chirurgicala. Exista o prevalenta medie totala de 25%, dar depresia apare la 40-50% din pacientii cu neoplasm de pancreas sau orofaringe. Evaluarea validitatii procentelor de prevalenta este complicata prin faptul ca extrema casexie poate fi eronat interpretata ca parte a complexului simptomatic al diagnosticului psihiatric. Prevalenta crescuta a depresiei la pacientii cu neoplasm de pancreas persista si cand pacientii sunt clasificati si ati cu cei ce sufera de cancer gastric avansat. S-a demonstrat ca initierea tratamentului antidepresiv la pacientii neoplazici imbunatateste calitatea vietii la fel de mult ca si dispozitia. Abordarea psihoterapeutica, in particular terapia de grup, poate aa acelasi efect asupra depresiei pe termen scurt, anxietatii si simptomelor dureroase, asupra ratelor de recurenta si a supravietuirii pe termen lung. intr-un studiu asupra unor paciente cu neoplasm de san metastazat, cele care au participat la terapia de grup au avut o supravietuire mai buna decat pacientele din grupul control.
Depresia apare frecnt la pacientii cu tulburari neurologice, in special boli cerebrovasculare, boala Parkinson, scleroza multipla si leziuni cerebrale traumatice. Accidentele vasculare cerebrale in emisfera stanga, mai ales cele care intereseaza cortexul frontal dorso-lateral, determina cel mai frecnt depresie. Atat antidepresile triciclicele cat si ISRS sunt eficiente in tratarea depresiei secundare accidentului vascular cerebral, la fel ca stimulantele si, in unele cazuri, IMAO.
Prevalenta raportata a depresiei la pacientii cu diabet zaharat variaza intre 8,5 si 27,3%, seritatea starii depresi corelan-du-se cu simptomele fizice ale bolii si gradul hiperglicemiei. Tratamentul farmacologic al depresiei este complicat de faptul ca diferite antidepresi au efecte diferite asupra nilului glicemiei. IMAO pot induce hipoglicemie si crestere in greutate, in timp ce ATC pot duce la hiperglicemie si cresterea apetitului pentru glucide. ISRS, al fel ca IMAO, pot determina o reducere a glicemiei a jeun, dar sunt mai usor de utilizat. Utilizarea ISRS realizeaza o complianta mai buna la dieta si medicatie.
Hipotiroidismul clinic este frecnt asociat cu simptome depresi, in special stare depresiva si tulburari de memorie. Starile hipertiroidiene se pot prezenta intr-o maniera asemanatoare mai ales la varstnici. imbunatatirea dispozitiei apare dupa normalizarea functiei tiroidiene dar uneori este necesara si asocierea medicatiei antidepresi. Pacientii cu disfunctie tiroidiana discreta, cum este hipotiroidismul subclinic, pot prezenta, de asemenea, simptome depresi si alterari cogniti care raspund la tratamentul cu hormoni tiroidieni.
