Bolnavii cu leziuni prin frig trebuie transportati cat mai repede la un spital, unde se poate acorda asistenta medicala de specialitate. De multe ori transportul catre o unitate medicala specializata, este intarziat datorita conditiilor atmosferice nefavorabile de la locul accidentului. in timpul transportului este indicata pastrarea pozitiei elete a extremitatilor afectate de degeraturi.
Sunt contraindicate aplicarea de gheata sau zapada pe leziuni, acoperirea cu paturi incalzite ca si debridarea flictenelor inainte de spitalizare.
Primele masuri care se iau dupa ajungerea in spital sunt:
- indepartarea hainelor constrictive sau cele de pe zonele afectate;
- manipularea cu grija a segmentelor afectate (de multe ori insensibile), pentru a evita producerea unor traumatisme suplimentare.
- Afectarea celulara directa este tratata prin re-incalzire rapida, imersie in apa incalzita la 40-42°C. Acesta este singurul tratament acceptat pentru degeraturile de toate gradele. Reincalzirea la temperaturi mai mici este mai putin benefica pentru supravietuirea tesuturilor afectate. Reincalzirea la
temperaturi mai mari poate produce leziuni de arsura.
- Daca temperatura centrala a organismului este scazuta trebuie luate masurile de resuscitare ale pacientului cu hipotermie sistemica.
- Dupa reincalzire apar dureri intense, ce necesita administrarea de antialgice, uneori chiar morfi-nice.
Extremitatile sunt tinute in apa calda pana cand tegumentele zonelor afectate devin eritematoase (de obicei cel putin 30 minute). in acest timp extremitatile trebuie sa fie miscate activ sau pasiv.
Aspectul clinic al zonelor reincalzite poate da indicatii prognostice.
Reincalzirea rapida, cu revenirea sensibilitatii si culoarea eritematoasa a tegumentelor sunt semne favorabile. Persistenta tesuturilor reci, fara sensibilitate si tegumentele palide intuneca prognosticul.
Reincalzirea rapida produce topirea cristalelor de gheata. insa, modificarile la nivelul microcircu-latiei persista si au potential evolutiv, fiind necesara administrarea de topice si agenti sistemici, care sa scada sinteza de mediatori chimici (PG si Tx).
Mc Cauley, in 1983 a elaborat un protocol pentru tratamentul degeraturilor:
1. Reincalzirea rapida.
2. Debridarea flictenelor cu continut clar, care contin cantitati crescute de TxB2 si PGF2a.
3. Flictenele profunde cu continut hemoragie nu sunt debridate, doar se aspira continutul. Flictenele hemoragice se formeaza datorita lezarii plexurilor subdermice. Este indicata aspirarea continutului flictenelor pentru indepartarea PG si TX, dar debridarea este contraindicata, deoarece ar produce disecarea dermului profund si necroza acestuia.
4. Profilaxia antitetanica.
5. Administrarea de antialgice in muschi sau in vena, daca este necesar.
6. Administrarea de aspirina ca inhibitor al sintezei de PG si Tx. Dozele nu trebuie sa fie mari, pentru a evita efectele adverse.
7. Administrarea de antibiotice injecile.
8. Administrarea de topice ce contin agenti care inhiba sinteza de PG si Tx.
9. Elerea segmentelor afectate contribuie la remisia edemelor.
Acest protocol este util pentru majoritatea degeraturilor, in special a celor de mai mica intindere si profunzime. in degeraturile superficiale, uneori doar simpla reincaizire este suficienta.
Deoarece, in cele mai multe cazuri degeraturile afecteaza extremitatile membrelor, este indicata terapia ocupationala si fizioterapia, pentru prezerrea potentialului functional al acestora.
Pentru prevenirea trombozei progresive si a necrozei tesuturilor au fost incercate si alte metode terapeutice, multe dintre ele neintrand in uzul terapeutic curent, datorita insuficientei elucidari a rolului mediatorilor chimici in fiziopatologia degeraturilor.
S-a constatat ca imediat dupa reincalzirea leziunilor de degeratura sele sunt dilatate, iar eritro-cite in gramezi au tendinta de a bloca lumenul scular. Acesta nu reprezinta o aderata tromboza, aceste grupuri de eritrocite putand fi usor dislocate. Se presupune ca acest fenomen se produce datorita cresterii scozitatii sangelui. Pentru a scadea scozitatea sangelui s-a recomandat utilizarea Dextranului cu molecula mica. Se recomanda folosirea a un litru de Dextran, administrat intravenos in prima zi, apoi se dau 500 ml pe zi in urmatoarele 5 zile.
S-a sugerat si folosirea heparinei, pentru a preveni aparitia trombozelor. Studii experimentale au aratat utilitatea acesteia in scaderea potentialului evolutiv al leziunilor de degeratura.
Rezerpina administrata intraarterial, monitorizarea realizandu-se prin angiografii inainte si dupa administrare. Rezerpina reduce spasmul initial.
Studii ate au aratat ca rezerpina injectata intraarterial, ca si folosirea altor droguri (Tala-zolina intraarterial, Dextran intravenos), sunt utile atunci cand reincalzirea leziunilor prin frig se face lent (aceasta se intampla cand pacientii ajung tarziu la spital).
Daca se aplica metoda reincalzirii rapide, aceasta simpla metoda aduce beneficii mai mari decat oricare alt medicament anticoagulant sau sodila-tator folosit.
