Frica dentarå la copii a fost determinatå in 3-21% din cazuri, mai mult la fetite decat la båieti. Din studiile realizate reiese cå, frica atinge maximum la rsta de 9-l1 ani, apoi diminuå treptat. Senzatii exagerate de fricå sunt rare in copilårie si, in general, dispar de la sine; dacå persistå, se transformå in fobii sau fricå clinicå, situatii ce impun un tratament adect. Fobia este definitå ca o situatie extremå de fricå, disproportionalå fatå de motivul care a declansat-o, inexplicabilå, de necontrolat, conduce la evitarea situatiilor ce produc fricå si continuå perioade lungi fårå så depindå de rstå sau de alti factori.
Cuprins:
Originea fricii dentare |
sus  |
Frica dentarå isi are originea fie in experientele anterioare personale ale copilului, fie preluatå de la pårinti sau dintr-o teamå exageratå naturalå a copilului fatå de fricå sau traumå. Caracteristicile senzatiei de fricå sunt diferite in raport cu etapele de crestere psiho-somaticå.
In prima parte a copilåriei, instrumentarul, mirosul materialelor sau zgomotele specifice stomatologice ar putea reprezenta factori "amenintåtori". In aceste cazuri, se recomandå o intalnire premergåtoare sedintei propriu-zise de tratament numai pentru a face cunostiintå cu copilul, in cadrul cåreia acesta va fi familiarizat cu atmosfera cabinetului dentar si cu orice "amenintare" posibilå.
In perioada scolii elementare, determinantii senzatiei de fricå includ, in general, intunericul, izolarea, fiinte sau obiecte imaginare, fenomene infricosåtoare.
In jurul varstei de 9 ani, copilul incepe så perceapå frica de våtåmare fizicå ce provine din educatia pårintilor care isi avertizeazå copiii fatå de pericole diverse, din contactele cu prietenii, sau de la televizor. De aceea, la aceastå varstå, o experientå anterioarå nefavorabilå la medicul stomatolog va avea repercursiuni negative si va impiedica cooperarea medic – copil; se recomandå temporizarea tratamentului dentar dacå diagnosticul nu constituie o urgentå stomatologicå.
Peste varsta de 9-11 ani, copilul va fi mult mai sensibil la explicatiile privind igiena oralå sau dieta potrivitå.
Autorii articolului descriu factori importanti implicati in etiologia fricii de stomatolog:
Anticiparea. Din nefericire, durerea råmane o insotitoare permanentå a tratamentului dentar, constituind un motiv real al fricii. Copilul trebuie så inteleagå cå stomatologul va avea o grijå deosebitå pentru a preveni sau elimina durerea.
Neincrederea. Promisiunile medicilor nerespectate in timpul tratamentelor anterioare suferite de copii pot afecta increderea in stomatolog, atat de necesarå pentru succesul terapiei dentare; comportamentul familiei fatå de medic are o influentå considerabilå.
Teama pierderii controlului asupra situatiei |
sus |
Medicul poate fi perceput de copil ca o autoritate de neacceptat. De aceea, pentru a da copilului senzatia de auto-control existå mai multe posibilitåti: folosirea principiului de cooperare verbalå – "spune, aratå, etc"; posibilitatea copilului de a-si alege singur dintele ce va fi tratat primul; decizia de a fi tratat cu anestezie ca si modul de administrare a acesteia; intreruperea imediatå a tratamentului in cazul unei senzatii de disconfort
a copilului. Limita senzatiei de auto-control care se oferå copilului in timpul tratamentului trebuie bine determinatå, fårå så fie exageratå inså. Exersarea unei autoritåti potrivite a medicului in relatia cu copilul poate preveni situatii traumatice pe viitor.
Frica de necunoscut, de nou. Pe langå amenintarea pe care o vizitå la stomatolog o reprezintå pentru oricine, explicatiile sumare si pregåtirile efectuate de insotitori ar putea agrava frica copilului de necunoscut: "nu avea grijå, nu te va durea", ceea ce ii indicå copilului cå va fi vorba de durere. Descrieri si explicatii amånuntite pe intelesul copiilor, oferite de medic vor facilita diminuarea senzatiei de teamå cu care copiii se prezintå in cabinet.
Stomatologia este constituitå din actiuni invazive, incepand cu radiografiile si continuand cu orice manevrå terapeuticå dentarå; invazia nu este numai fizicå dar si a mediului personal al copilului, ceea ce il infricoseazå. Este nevoie de putere de convingere pentru a invinge acest aspect al fricii si de castiga increderea si cooperarea copilului.
Originea fricii dentare
