in 1889 William Steward Halsted descrie mastec-tomia radicala ca metoda chirurgicala de tratament pentru neoplasmul de san. in ciuda caracterului sau mutilant, acest procedeu a ramas actual, fiind preferat de o serie de chirurgi. La vremea respectiva, conceptul de reconstructie era proscris, fiind considerat inutil si chiar periculos din punctul de dere al securitati oncologice.
Primele tentati de reconstructie au fost facute la inceputul secolului XX, folosindu-se ca material de reconstructie fie sanul opus, fie lambouri tegu-mentare tubulizate create la nilul abdomenului si migrate in etape. Metodele folosite erau dificile, necesitand numeroase etape, iar rezultatele obtinute erau indoielnice, motiv pentru care nu au castigat popularitate in randul pacientelor sau al chirurgilor.
Un moment important este anul 1906 cand Tanzini a descris primul lambou musculo-cutan regional, folosit pentru a acoperi un defect restant dupa o mastectomie radicala. Lamboul descris a fost latissimus dorsi, o metoda care a denit populara dupa 1970 si care a ramas actuala.
O alta etapa in reconstructia
sanilor o reprezinta aparitia protezelor mamare siliconice. Calitatea precara a tegumentelor si cicatricilor restante, precum si absenta ului muscular regional, au facut ca initial aplicabilitatea imtelor sa fie foarte redusa. Descrise si folosite inca din 1963 de Cronin si Gerow, utilizarea imtelor a penetrat in practica curenta odata cu diferentierea atitudinii terapeutice fata de
tumora mamara si cu perfectionarea industriei producatoare de imte. La ora actuala, datorita rezultatelor estetice foarte bune si simplitatii ei tehnice, reconstructia cu ajutorul imtului a denit una dintre metodele cel mai des folosite pentru reconstructia sanului.
Una dintre cele mai mari contributii, in ceea ce priste reconstructia sanului, a adus-o Hartramf in 1982. Acesta a descris ca material pentru reconstructie, lamboul musculo-cutan drept abdominal. Rezultatele estetice sunt foarte bune, chiar si in reconstructia sanilor foarte mari.
O ultima etapa istorica o reprezinta introducerea tehnicilor microchirurgicale. Reconstructiile realizate cu ajutorul lambourilor musculo-cutane liber transferate s-au adresat initial cauzelor dificile la care celelalte metode erau contraindicate sau nesigure.
Ulterior, rezultatul estetic foarte bun a determinat folosirea tot mai larga a acestei metode.
