Contuzia este urmarea actiunii unui agent vulnerant, care produce leziuni de intindere si profunzime variabila, dar cu pastrarea integritatatii tegumentului asupra caruia actioneaza.
Mecanismele de producere ale contuziilor sunt de o dirsitate deosebita, iar natura agentului vulnerant poate cunoaste o mare variabilitate, incat o incercare de enumerare exhaustiva este sortita esecului. Cele mai frecnte situatii sunt acelea in care anumite parti ale corpului uman sunt lovite si/sau se losc de corpuri dure, contondente. Tesuturile sunt comprimate in urma actiunii agentului vulnerant pe un dur, de obicei ul scheletic sau solul. Mai rar, efectul mecanic de impact asupra organismului poate fi generat si de alte surse de energie cinematica: un jet de lichid sub presiune mare, suflul puternic al unei explozii etc. Pentru o anumita orientare diagnostica si terapeutica initiala, este insa important de apreciat din anamneza intensitatea fortei mecanice exercitata de agentul vulnerant, cat si directia sa de actiune. Astfel, in cazul in care agentul traumatic actioneaza relativ perpendicular pe suprafata organismului, el va produce leziuni mai putin intinse, dar potential mai profunde. Daca aplicarea fortei mecanice a agentului vulnerant se face tangential, este probabil ca leziunile rezultate sa fie mai extinse in suprafata si mai putin profunde.
Ca regula generala trebuie retinut faptul ca nu exista totdeauna o directa proportionalitate intre amploarea leziunilor parietale si gravitatea leziunilor organelor interne, asa cum adeseori nu exista un paralelism intre intensitatea fortei de actiune a agentului traumatic si efectele sale in profunzime asupra viscerelor.
Din punct de dere morfopatologic, elementul caracteristic este pastrarea integritatii tegumentare. Adeseori insa, la locul de actiune al agentului traumatic, se constata mici zgirieturi superficiale, exco-riatii, ce se constituie intr-o adevarata "stampila\" aplicata de agentul vulnerant. Fireste, factorul de contaminare microbian lipseste initial; insa necroza unei arii de tegument devitalizate prin suprimarea posttraumatica a surselor vasculare locale deschide fara indoiala poarta unei agresiuni septice. Aceasta din urma poate fi cu atat mai grava cu cat ea se poate complica si cu suprainfectarea unor leziuni subiacente.
La nilul tesutului grasos subcutanat se distrug traele conjuncti ce leaga tegumentul de urile mai profunde, se rup capilare de sange, limfatice si chiar vase mai mari, rezultind hematoame sau sero-hematoame de abundenta variabila. Cand leziunile contuzionale sunt mai profunde, ele pot interesa structuri nervoase, osoase, tendinoase, capsulo-ligamentare, pachete vasculare mari, organe profunde cavitare sau parenchimatoase.
Din punct de dere clinic, sunt descrise doua mari categorii de contuzii: superficiale si profunde.
