mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Anatomia sl fiziologia esofagului
Index » Patologia chirurgicala a esofagului » Anatomia sl fiziologia esofagului
» Structura esofagului

Structura esofagului







Mucoasa esofagului, ca cea a faringelui si cavitatii bucale este formata din epiteliu pavimentos pluristratificat. Aceasta din cauza ca esofagul indeplineste functii in transportul alimentelor si nu are rol in digestia propriu-zisa. De aceea glandele eso-fagiene, a caror parte secretorie patrunde pana in submucoasa, secreta mucus, favorizand astfel alunecarea. Glandele sunt mai dense la capatul superior si terminal al esofagului. in vecinatatea stomacului se pot obser insa din loc in loc mici insule de epiteliu cilindric gastric si uneori chiar glande gastrice. Trecerea de la epiteliu pavimentos esofagian la cel cilindric unistratificat gastric se face brusc, la nivelul unei linii dintate, marcata de culoarea rosu aprins a mucoasei gastrice si cea rosu sters a mucoasei esofagiene. De remarcat ca prin tonusul muscularei mucoase se produce plicatura-rea longitudinala a mucoasei esofagiene.


Submucoasa contine reteaua sculara, plexul autonom submucos (Meissner) si partea secretorie a glandelor esofagiene. Tesutul conjunctiv din submucoasa esofagului este bogat reprezentat, el asigurand rezer de calibru a esofagului.
Tunica musculara are si ea unele particularitati fata de alte parti ale tubului digestiv. Exceptand faptul ca in partea superioara este striata si neteda, in cea inferioara, pe o sectiune transversala, stratul longitudinal are aceeasi grosime cu stratul fibrelor circulare, diferit deci de restul tubului digestiv unde stratul circular este mai gros. Acest fapt reflecta adaptarea si specializarea pentru transportul de substante alimentare, care a suferit doar transformarile actului masticatiei. Fibrele longitudinale, scur-tandu-se prin contractie, largesc esofagul inaintea bolului alimentar, care este impins de "inelul de contractie\", format de fibrele circulare de deasupra bolului. Fibrele longitudinale au traiect descendent si helicoidal, incat in partea inferioara ajung in stratul circular.

Vascularizatie si inertie
Arterele care iriga esofagul abdominal provin din mai multe surse: a. gastrica stanga, a. frenica inferioara stanga si aa. gastrice scurte. Pe langa teritoriul esofagian, aceste artere participa la irigatia cardiei si a partii superioare a fundului gastric. in general, partea abdominala a esofagului este mai bine scularizata decat cea toracica si cervicala. Artera gastric stanga (ramura din trunchiul celiac) da nastere la nivelul crosei sale la 1-4 artere ascendente, care pleaca fie izolat, fie dintr-un trunchi comun, a. cardio-esofagiana (neomologata). in unele cazuri, aceste artere isi au originea in a. hepatica stanga ( sele ficatului). Ramurile esofagiene ale a. gastrice stangi se distribuie fetei posterioare, flancului drept si fetei anterioare a esofagului. Ele pot avea 4-8 cm lungime si unele dintre ele trec prin hiatus-u\\ esofagian, irigand 2-3 cm din partea inferioara a esofagului toracic. O ramura descendenta contribuie la scularizatia fetei posterioare a stomacului, in zona adiacenta cardiei.
Arterele gastrice scurte (ramuri ale a. lienale) in special cele superioare, contribuie si ele la irigatia esofagului abdominal ca si a fetei posterioare a fundului gastric.
Binamy, Broca si Beau (1866), Preble (1909) si altii descriu un singur plex venos in submucoasa si afirma ca venele esofagului se intrerup la cardia, anastomozele lor cu reteaua venoasa a stomacului fiind reduse. Alti autori, printre care Kegaries (1934) si Butler (1951), cu studii ample in acest domeniu, descriu doua plexuri venoase longitudinale, unul in submucoasa si altul in mucoasa. Anastomozele cu venele stomacului ar fi de tip capilar. Carlho (1966), reluand tema, afirma ca in zona tranzitiei gastro-esofagiene exista o continuitate venoasa intre venele din submucoasa esofagiana si cea gastrica.


Aceasta continuitate se realizeaza dupa un sistem de confluente, care scad in directie ascendenta, deci cu reducerea patului venos, in trecerea de la stomac la esofag, fapt cu mari implicatii hemodinamice, in special in patologie, in conditiile hipertensiunii portale. Tot el sustine ca in zona de tranzitie venele din submucoasa strabat musculara mucoasei, se dispun "in palisada\" in mucoasa si putin mai sus revin in submucoasa, strabatand a doua oara musculara mucoasei.
Studii recente (Ispas si colab.) demonstreaza ca dispozitia "in palisada\" este labila pentru portiunea craniala, iar revenirea spre portiunea caudala se face strabatand progresiv urile peretelui esofagian.
Din reteaua venoasa a submucoasei pleaca vene colectoare care trec prin tunica musculara si inferior
se rsa in vena gastrica stanga, iar superior in plexul venos superficial al esofagului. Din acesta, prin venele hemiazigos si azigos se rsa in vena ca superioara. Alte vene din acest complex, dreneaza prin intermediul venei sferice inferioare stangi in vena ca inferioara..
Limfaticele esofagului abdominal sunt reprezentate de doua retele cu ochiuri longitudinale, situate in mucoasa si in tunica musculara. Ele dreneaza in primul releu ganglionar format de ganglioni gastrici stangi si rareori in cei pancreatico-lienali. Al doilea releu il formeaza ganglionii celiaci. De mentionat ca si partea inferioara a esofagului toracic dreneaza limfa descendent, in releele ganglionare amintite mai sus.
Esofagul abdominal are o inertie senziti sau receptoare si alta motorie sau efectoare. Sensibilitatea mucoasei, in general redusa, este totusi mai mare in partea superioara a esofagului decat in cea inferioara. Ea este asigurata de segmentele T5-T6 si se crede ca fibre receptoare esofagiene contin si nervii gi. Inertia motorie parasimpatica provine din trunchiurile gale, anterior si posterior, care la randul lor s-au format din plexul esofagian. Se stie ca sub radacinile pulmonilor (pediculi pulmonari), gul stang si drept schimba intre ei fibre pe ambele fete ale esofagului, formand plexul esofagian. Din acest plex, putin deasupra hiatus-u\\ui esofagian iau nastere in 90-95% din cazuri cele doua trunchiuri gale. Fiecare trunchi contine fibre din ambii gi, dar in trunchiul gal anterior predomina fibre din gul stang, iar in trunchiul posterior predomina fibre din gul drept.In gotomia tronculara, practicata in boala ulceroasa, interceptarea trunchiurilor se face cat mai sus, spre hiatus.
Inertia simpatica si parasimpatica a partii abdominale a esofagului este unitara cu cea a regiunii cardiei. Fibrele simpatice vin pe calea plexurilor periarteriale din lungul a. gastrice stangi, a. frenice inferioare stangi si uneori a. hepatice (Michell). Afectiunile acestei parti a esofagului si cardiei and ca substrat inertia, sunt reprezentate de achalazia esofagului, cu rietatile si reprezentate de cardiospasm si de achalazia amienterica.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala a esofagului:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai