Progresele in domeniul comunicarii intercelulare si al comunicarii cu matricea extracelulara par a se derula in cate directii majore:
- acumulari referitoare la identitatea componentelor cascadelor de semnalizare intra si intercelulare;
- acumulari legate de organizarea si mecanismele de control ale transferului de informatie;
- explorarea mecanismelor de comunicare in tipuri celulare foarte specializate.
Astfel a aparut o literatura abundenta referitoare la mecanismele de semnalizare in angiogeneza, limfangiogeneza, adipogeneza, dezvoltarea SNC, celulele senzoriale clasice sau celulele cu rol de senzor meolic (30, 53, 90).
Detaliile acumulate referitor la superfamina moleculelor de adeziune (in ura 1 este prezentata o incercare de clasificare a acestei superfamilii) au deschis o noua etapa de abordare a modalitatilor de comunicare a celulelor cu mediul lor inconjurator.
Molecule precum integrinele au fost considerate mult timp drept simple structuri cu rol in procesele de adeziune celulara. in ultimul timp a devenit evident ca ele pot transmite dinspre matricea extracelulara informatii complexe. Aceste informatii pot modifica aspecte legate de motilitatea celulara, diviziune, diferentiere sau moartea celulara programata. Alterarile acestor mecanisme pot avea consecinte severe pentru morfogeneza tisulara cat si pentru biologia celulelor neoplazice (45). Mecanismele de control ale proceselor de comunicare sunt pe cale sa devina mai cuprinzatoare. Semnalele biochimice sunt percepute in prezent doar ca elemente componente ale unui set mai amplu de instrumente cu ajutorul carora se realizeaza transferul de informatie in vivo. Mecanismele de semnalizare includ in plus semnale de natura electrica, mecanica sau complexe, mecano-electro-chimice (15).
Raspunsurile celulare la aparitia unor leziuni ale ADN-ului, de la modificarea expresiei unor gene pana la modularea elementelor implicate in punctele de control ale ciclului celular, sunt si ele pe cale de a fi descifrate (92).
Pornind de la controlul concentratiei unor precursori ai unor mesageri de ordinul II (de ex. fosfatidil-inozitol 4,5, bisfosfat) cercetarile au identificat o multitudine de etape si compusi intermediari, cu interferente complexe asupra starii functionale celulare (88).
Conversia unor semnale biochimice (sau de alta natura) in raspunsuri celulare este considerata astazi consecinta actirii unor cascade enzimatice, cu "luri\" de actire-dezactire a unor proteine, cel mai adesea prin procese de fosforilare-defos-forilare. De aceea, s-au acumulat numeroase informatii despre familiile de protein-kinaze si protein-fosfataze. Elementele componente ale acestor cascade nu interactioneaza in mod aleator ci ele sunt distribuite spatial intracelular, in complexe preasam-blate\" (2). Constituirea acestor asocieri complexe a fost minutios examinata. S-a nuantat conceptul de recunoastere moleculara si se examineaza tot mai amplu participarea unor domenii din structura unor proteine la formarea ansamblurilor de proteine (23).
Ritmul rapid de acumulare a informatiilor referitoare la comunicarea intercelulara este exploatat cu instrumentele de care dispun in prezent grupurile ce se ocupa de design-u\\ unor noi medicamente. Adeseori scopul este identificarea cat mai rapida a unor noi tinte moleculare potentiale si a unor noi clase de medicamente (39).
