RADIOGRAFIA DE RUTINA Radiografia de rutina a toracelui, care, in general, include atat incidente poste-roanterioare, cat si laterale, este o parte integranta a eluarii diagnostice a bolilor ce intereseaza parenchimul pulmonar, pleura si, intr-o mai mica masura, caile aeriene si mediastinul. Modelele radiologice comune si corelatiile lor clinice sunt rezute in modulul 249.
Incidentele in decubit lateral sunt adesea utile pentru a determina daca modificarile pleurale reprezinta lichid curgand liber, in timp ce imaginile lordotice apicale pot adesea vizualiza afectiuni ale apexurilor pulmonare mai bine decat incidentele standard posteroanterioare. Echipamentul poril, care este adesea utilizat pentru pacientii cu boala acuta, care fie nu pot fi transportati la camera de radiologie, fie nu se pot ridica pentru incidentele posteroanterioara si laterala, realizeaza, in general, o singura radiografie luata in directie anteroposterioara.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
Tomografia computerizata (TC) ofera cate antaje fata de radiografia de rutina a toracelui. in primul rand, utilizarea imaginilor cu sectiuni transversale face adesea posibila distinctia intre densitati, care ar fi suprapuse pe radiografiile e. In al doilea rand, TC este de departe mai buna decat studiile de rutina in a caracteriza densitatea tisulara, a distinge diferente subtile de densitate intre structuri adiacente si a furniza o eluare cu acuratete a marimii leziunilor. Ca rezultat, TC este loroasa mai ales in eluarea bolii hilare sau mediastinale (care este adesea slab caracterizata prin radiografia a), in identificarea si caracterizarea unei afectiuni adiacente a peretelui toracic sau coloanei vertebrale (incluzand afectarea pleurala) si in identificarea ariilor cu densitate grasa sau calcificare in
nodulii pulmonari (ura 251-l). Utilitatea sa in eluarea bolii mediastinale a facut din TC un instrument important in stadializarea cancerului pulmonar ( modulul 90), pe cand eluarea interesarii tumorale a nodulilor limfatici mediastinali este critica pentru
0 stadializare corecta. Cu utilizarea suplimentara de material de contrast, TC face, de asemenea, posibila distinctia intre structurile sculare si nonsculare, cu importanta in special in distinctia nodulilor si a maselor limfatice de structurile sculare.
TC helicoidala permite colectarea continua de date asupra unui volum mai mare al plamanului, in timpul unei singure manevre de tinere a respiratiei, decat este posibil cu TC conventionala. Cu TC cu rezolutie inalta (TCRI), grosimea fiecarei imagini de sectiune transversala este de aproximativ
1 -2 mm, fata de cei 10 mm uzuali, iar imaginile sunt reconstruite utilizand algoritmi de rezolutie spatiala inalta. Detaliul care poate fi zut pe TCRI permite o mai buna recunoastere a unei boli subtile a parenchimului si cailor aeriene, cum ar fi bronsiectaziile, emfizemul si boala parechimatoasa difuza (ura 251-2). Anumite aspecte, aproape patognomonice, au fost acum recunoscute pentru multe din bolile pulmonareInterstitiale, cum ar fi carcinomatoza limfangitica, fibroza pulmonara idiopatica, sarcoidoza si granulomul eozinofilic; in prezent, nu este inca clar in ce conditii aceste aspecte vor inlocui nevoia de prelere de tesut pulmonar.
REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA Rolul rezonantei magnetice nucleare (RMN) in eluarea bolii sistemului respirator este mai putin bine definit decat cel al TC. Deoarece RMN furnizeaza in general o imagine mai putin detaliata a parenchimului pulmonar, cat si o rezolutie spatiala mai slaba, utilitatea sa in eluarea bolii pulmonare parenchimatoase este in prezent limitata. Oricum, RMN are antaje fata de TC in anumite situatii clinice. Pentru ca imaginile sale pot fi reconstruite atat in uri sagitale si coronale, precum si in uri transversale, RMN poate fi mai buna pentru a vizualiza anomaliile de langa apexul pulmonar, coloana vertebrala si jonctiunea toracoabdominala. in plus, structurile sculare pot fi diferentiate de structurile nesculare, fara a fi nevoie de substanta de contrast. Circulatia sangelui nu produce semnal pe RMN, asa incat sele apar ca structuri tubulare goale. Aceasta caracteristica poate fi folosita pentru a determina daca densitatile hilare sau mediastinale anormale sunt de origine sculara si pentru a defini leziunile aortice, cum ar fi anevris-mele sau disectia.
SCINTIGRAFIA Izotopii radioactivi, administrati fie pe cale intravenoasa, fie inhalatorie, permit plamanilor sa fie vizualizati cu o camera gamma. Cea mai comuna utilizare a unor astfel de imagini este studiul raportului ventilatie-perfuzie pulmonara, realizat pentru eluarea embolismului pulmonar. Cand se injecteaza intravenos, macroagregatele de albumina marcate cu technetiu 99 m patrund in capilarele pulmonare; prin urmare, distributia radio izotopului captat urmareste distributia fluxului sanguin. Cand este inhalat, xenonul marcat radioactiv poate fi utilizat pentru a demonstra distributia ventilatiei. De exemplu, tromboembolismul pulmonar produce, de obicei, una sau mai multe regiuni cu dezechilibru ventilatie-perfuzie - adica, regiuni in care exista un defect de perfuzie ce urmeaza distributia sului afectat si care nu e insotit de un defect corespunzator de ventilatie ( modulul 261). O alta utilizare comuna a unor astfel de studii radioizotopice este la pacientul cu functie pulmonara afectata care este propus pentru rezectie pulmonara.
Distributia izotopului (izotopilor) poate fi utilizata pentru a aprecia distributia regionala a fluxului sanguin si a ventilatiei, permitand medicului sa estimeze nivelul functiei pulmonare postoperator.
Alta tehnica imagistica scintigrafica, imagistica cu galiu, a avut loare diagnostica la pacientii cu
pneumonie cu Pneumocystis carinii si alte infectii oportuniste. Utilizarea galiului poate furniza solutii pentru a transa diagnosticul diferential al infiltratelor pulmonare la pacientii imunosupresati, in special la pacientii cu SIDA.
ANGIOGRAFIA PULMONARA Sistemul arterial pulmonar poate fi vizualizat de angiografia pulmonara, in care mediul de contrast radioopac este injectat printr-un cateter introdus anterior in artera pulmonara. Cand se realizeaza in cazuri de embolism pulmonar, angiografia pulmonara demonstreaza consecintele unei coagulari intrasculare - fie un defect in lumenul sului ("un defect de umplere\"), fie o intrerupere brusca ("scurtare\") a sului. Alte indicatii de angiografie pulmonara mai putin comune includ eluarea inziei arteriale pulmonare de un neoplasm sau a unei malformatii arterio-venoase pulmonare.
ULTRASUNETELE Deoarece energia ultrasunetelor este rapid disipata in aer, imagistica cu ultrasunete nu este utila pentru eluarea parenchimului pulmonar. Oricum, este de ajutor pentru detectarea si localizarea lichidului pleural si este adesea utilizata ca un ghid pentru pozitionarea acului pentru prelerea de lichid (de ex., pentru toracocenteza).
