mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Kinetoterapie
Index » Boli si tratamente » Kinetoterapie
» Exercitii terapeutice in terapia cu scripeti

Exercitii terapeutice in terapia cu scripeti


Share





Artisment in cadrul acestui modul am lasat deoparte in mod deliberat biomecanica articulara si musculara.


Cuprins:

Definiţii

Principii mecanice

Principii de montaj

Condiţii de desfăşurare a exerciţiilor

exemple de circuite

Discuţie


Definiţii

sus sus
1.1. Terapia cu scripeţi. Este o tehnică mecanoterapeutică īn care segmentele sīnt mobilizate cu ajutorul scripeţilor, al cablurilor şi al contragreutăţilor.


1.2. Scripetele. Se compune dintr-un disc (o roată) mobil, care se īnvīrte īn jurul unui ax 00\', perpendicular pe planul discului şi susţinut de nişte suporţi laterali.
Roata este prevăzută cu un şanţ periferic prin care rulează cablul (fig. 12).
La extremităţile cablului acţionează forţele F şi G, sistemul aflīndu-se īn poziţie de echilibru atunci cīnd F = G .
1.3. Circuitele. Circuitele au următoarele părţi componente (fig. 13) :
- un segment sau un membru (M);
- un cablu (c);
- unul sau mai mulţi scripeţi (si, s2 etc.);
o rezistenţă G >0 sau G <0, extrinsecă (sarcină adiţională) sau intrinsecă (furnizată de subiectul īnsuşi);
- o forţă activă F care acţionează asupra rezistenţei G . Primul scripete din cadrul unui circuit se numeşte scripete de
tracţiune (si); ceilalţi scripeţi, lipsiţi de importanţă sub aspect mecanic, sīnt aşa-numiţii scripeţi de reflexie (s2, s3).
Scripetele de tracţiune poate fi fix sau mobil.
Vom distinge trei tipuri de circuite.

(Considerăm neglijabile forţele de frecare ce ar putea interveni.)
1.3.1. Circuit ajutător. īn figura 14 putem urmări cum rezistenţa G facilitează abducţia umărului.
F 1.3.2. Circuit rezistent. Rezistenţa G se opune abducţiei umărului (vezi fig. 15). F > G sau G >0. G extrinsecă
1.3.3. Circuit autopasiv.
Urmăriţi īn figurile 16 şi 17 cum G facilitează abducţia umărului, īn cele două montaje,
F < G sau G <0 G intrinsecă
- Circuit autopasiv simetric (fig. 16);
- Circuit autopasiv asimetric (fig. 17).

Principii mecanice

sus sus
2.1. Scripetele
2.1.1. Proprietatea fundamentală: scripetele este un mecanism simplu, care permite schimbarea direcţiei unei forţe īn condiţiile conservării intensităţii acesteia (fig. 18).
2.1.2. Reacţia axului: reacţia R a axului O al scripetelui este egală şi de sens opus cu rezultanta dintre F şi G (fig. 19). Desemnīnd prin 2a unghiul dintre cele două forţe F şi G , avem :
R2 = G2 + F2 + 2GF cos 2a. īntotdeauna F = G , iar
R = 2G cos 2a. Rezultanta R variază aşadar īn funcţie de unghiul de aplicaţie al forţelor F şi G .
2.2. Circuitele
2.2.1. Scripetele de tracţiune fix. Vorbim despre scripete fix atunci cīnd scripetele de tracţiune este fixat direct de un punct de ancorare.Este lipul de montaj cel mai frecvent utilizat, fapt explicabil dacă avem īn vedere că el asigură transmiterea nemijlocită spre membrul tratat a unei forţe extrinsece cunoscute: F = G. Pentru ca sistemul să se afle īn echilibru, reacţia R a axului trebuie să fie absorbită de punctul de ancorare A (fig. 20).
2.2.2. Scripetele de tracţiune mobil. Este considerat mobil atunci cīnd este fixat de una dintre extremităţile circuitului: segmentul sau contragreutatea (fig. 21).

a) Variaţia forţelor F şi G Reacţia R a axului şi forţa F (sau G) se suprapun.
īn concluzie, F = R = 2 G echilibru.
F este invers proporţională cu a : cīnd a creşte, F scade. Pozi/ii extreme:
a = 90° => cos a = 0 (fig. 22),
prin urmare F =0.
a = 0° => cos a = 1 (fig. 23),
prin urmare F = 2 G ,
de unde rezultă că
0< F <2G.
b) Muflele
Circuitul prezentat īn fig. 23, unde cele două capete ale cablului sīnt paralele, se numeşte muflă.
a = 0, prin urmare F = 2 G .
c) Deplasarea īn circuitul de tip muflă (fig. 24):
- īn punctul A, lucrul mecanic obţinut pentru o deplasare d, = AA, este:
L, = G x d,;
- īn punctul O, deplasarea corespunzătoare va fi d2 = OO,, iar lucrul mecanic:
L2 = F x dj.
īn virtutea principiului de conservare a lucrului mecanic, avem:
Lj = L2, adică Gdx = Fd2; dar F = 2G, prin urmare d, = 2dr Astfel, dacă forţa creşte, scade deplasarea şi invers.

Principii de montaj

sus sus
3.1. Poziţia scripetelui de tracţiune
3.1.1. Planul de instalare. Pentru a anula componentele cu efecte
deviante asupra mişcării, forja G trebuie să fie aplicată īn planul
mişcării (fig. 25).
Prin urmare, scripetele de tracţiune trebuie să se situeze īn planul mişcării.
3.1.2. Poziţia cablului şi a scripetelui de tracţiune. Momentul 3Jī al rezistenţei G (fig. 26) depinde de orientarea cablului fixat de segmentul de membru cu care se lucrează. 3Jcc = Gd (d reprezintă braţul pīrghiei) d = l sin a, prin urmare 3JlG = G / sin a sin a = 7 dacă a = 90°.
2JcG atinge valoarea maximă dacă G este perpendiculară pe segmentul de tratat - exalte cuvinte, rezistenţa este maximă atunci cīnd cablul este perpendicular pe segment.
3.2. Aplicaţii practice
Să analizăm posibilităţile de realizare practică a unor circuite īn care rezistenţele să fie pe cīt posibil constante.
3.2.1. Scripetele de tracţiune este plasat la o distanţă foarte mare faţă de pacient (fig. 27). Pentru ca distanţa să fie considerată cu adevărat mare, īntre scripete şi pacient trebuie să fie cel puţin 15 metri. Fiind prea puţin practic, acest montaj este rareori folosit.
3.2.2, Scripetele de tracţiune este plasat perpendicular pe bisectoarea unghiului 8 de oscilaţie (fig. 28) :

- cīnd 8 variază īntre 0 şi 8/2, G este crescătoare;
- cīnd 8 variază īntre S/2 şi 8, G este descrescătoare.
3.2.3. La īnceputul mişcării, cablul este perpendicular pe segmentul de tratat.
Pus la punct de Rocher, acest montaj reprezintă īn fapt un sistem avīnd primul scripete plasat, la īnceputul mişcării, īn imediata apropiere a segmentului de tratat (fig. 29).


G descreşte continuu īn timpul mişcării. 8 creşte => G scade.
3.3. Randamentul mişcării
Studiind experimental randamentul celor trei sisteme descrise mai sus, Rocher a ajuns la următoarele rezultate:
- la scripetele de tracţiune situat la mare distanţă - R = 85 % ;
- la scripetele de tracţiune situat perpendicular pe bisectoarea unghiului de oscilaţie - R = 77% ;
- la scripetele de tracţiune plasat. Ia īnceputul mişcării, īn imediata apropiere a segmentului de tratat - R = 89%.
Rezultatele obţinute nu iau īn calcul biomecanica articulară şi cu atīt mai puţin pe cea musculară.
īn vederea reducerii variaţiilor īn intensitate ale forţei G, Rocher propune utilizarea unei bobine cu diametru mare, īnsă această aşa-numit㠄roată a lui Rocher" este nu de puţine ori incomodă şi greu de utilizat.


Condiţii de desfăşurare a exerciţiilor

sus sus
5.1. Forţa musculară şi amplitudinea articulară. īn cadrul terapiei cu scripeţi, exerciţiile au drept scop suscitarea unei anumite mişcări. Montajele autopasive şi ajutătoare sīnt posibile indiferent de cota
funcţională a muşchilor solicitaţi. Montajele rezistente sīnt recomandate
pentru muşchii care ating cotaţia 3 a testing-ului internaţional.
Exerciţiile se pot executa la amplitudinea articulară maximă, ceea ce
permite punerea īn aplicare a schemelor terapeutice definite de H. Kabat.
5.2. Repetarea exerciţiilor. Terapia cu scripeţi asigură repetarea īn bune condiţii a exerciţiilor şi permite pacientului să execute mişcările īn ritmul dorit.
5.3. Intervenţia kinetoterapeutului. După bilanţurile necesare tratamentului, kinetoterapeutul trebuie să-i explice pacientului :

- scopul exerciţiului;
- principiile esenţiale de montaj ;
- direcţia, intensitatea, amplitudinea, ritmul şi durata exerciţiului.
O dată ce sistemul a fost instalat, kinetoterapeutul trebuie să vegheze
la executarea corectă a exerciţiului, ţinīnd permanent sub control atīt pacientul, cīt şi circuitul.
5.4. Intervenfia pacientului. Pacientul poate realiza doar mişcările pe care le īnţelege şi le controlează, ceea ce presupune o excelentă coordonare motorie.

exemple de circuite

sus sus
6.1. Circuitul cu scripete de tracţiune fix
6.1.1. Circuit rezistent pentru extensia genunchiului de la 90° la 0° (fig. 40).
6.1.2. Circuit ajutător pentru flexia şoldului de la 0° la 90° (fig. 41).
6.1.3. Circuit autopasiv pentru flexia genunchiului:
a) simetric (fig. 42);
b) asimetric (fig. 43).
Să notăm că şoldul se află īn flexie la 30-45°, ceea ce preīntīmpină īncordarea muşchilor biarticulari ai lojii anterioare a coapsei şi previne ajungerea ischiogambierilor īn stare de insuficienţă pasivă.
6.2. Circuitul cu scripete de tracţiune mobil
Cu ajutorul scripetelui de tracţiune mobil putem realiza următoarele tipuri de circuite:
- ajutătoare;
- rezistente;
- autopasive: simetrice şi asimetrice.
6.2.1. Circuit care facilitează flexia trunchiului de la 0° la 90°, pornind din decubit dorsal (fig. 44). Mişcarea va fi sprijinită īn mod serios la īnceput, apoi tot mai puţin, pīnă cīnd trunchiul ajunge la 90°.
6.2.2. Circuit care se opune flexiei īncheieturii: mişcare articulară contra rezistenţă, cu amplitudine articulară redusă şi rezistenţă puternică (fig. 45).

īn acest sistem, deplasările greutăţii sīnt mai importante şi pot fi mai bine observate de către pacient.
6.2.3. Circuit care se opune antepulsiei umărului: mişcare articulară contra rezistenţă, cu amplitudine mare şi rezistenţă scăzută (fig. 46). Acest montaj permite reducerea considerabilă a balansului greutăţii G .
6.2.4. Circuit autopasiv asimetric care asigură flexia genunchiului (fig. 47). Pentru a pune īn mişcare genunchiul drept, genunchiul stīng trebuie să dezvolte o forţă importantă, care va fi mai bine controlată decīt dacă ar fi de intensitate redusă. Cīt despre deplasările celor două segmente unul īn raport cu celălalt, acestea vor permite o mobilizare mai progresivă a genunchiului drept (c/. 2.2.2)

Discuţie

sus sus
7.1. Progresivitatea rezistenţei īn terapia cu scripeţi. Opunīnd segmentului de tratat o rezistenţă rezultată dintr-o greutate ataşată unui scripete şi dintr-o sarcină directă, montajul din figura 48 compensează īn parte degresivitatea circuitului (vezi 3.2).
7.2. Exerciţiile izokinetice. īn 1967, īn Statele Unite a fost conceput un aparat care permite atingerea rezistenţei celei mai mari, la amplitudinea articulară maximă şi cu o viteză bine determinată. Exerciţiul la acest aparat este izokinetic şi depăşeşte graniţele terapiei cu scripeţi (vezi D. Gravei).
7.3. Componentele articulare ale rezistenţei. Anumite componente -deloc de neglijat - ţinīnd de compresiunea articulară se pot constitui īn contraindicaţii pentru exerciţiul din cadrul terapiei cu scripeţi (fig. 49).



Tipareste Trimite prin email






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2021 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli si tratamente:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai