Tehnica mecanica ce permite suprimarea in scop terapeutic a frecarilor si actiunii gratatiei asupra corpului sau a unui segment al acestuia (a nu se confunda cu atirnatul din gimnastica).
Cuprins:
Principii fundamentale |
sus  |
Suspendarea se bazează pe trei principii fundamentale :
2.1. Principiul mecanic. Gravitaţia şi frecările sīnt ţinute sub control. Rezistenţa şi asistarea la exerciţii pot fi ajustate īn funcţie de condiţiile concrete.
2.2. Principiul fiziologic. Funcţia neuromotorie poate Fi ameliorată printr-o dozare atentă a efortului.
2.3. Principiul psihologic. Făcīnd sub supravegherea terapeutului exerciţii active, pacientul este īn măsură sā-şi evalueze singur posibilităţile şi progresul.
Exerciţii terapeutice |
sus |
3.1. Forma exerciţīilor
3.1.1. Mişcări īn suspendare liberă (fig. 50). Pornind din poziţia de repaus, pacientul deplasează segmentul de membru printr-o contracţie a muşchilor agonişti, apoi lasă membrul să revină īn mod pasiv la poziţia de repaus.
Exerciţiul se repetă de mai multe ori.
3.1.2. Mişcări de balans in suspendare liberă (fig. 51).
Pornind din poziţia de repaus, pacientul deplasează segmentul de membru printr-o contracţie a muşchilor agonişti (1), lasă membrul să revină īn mod pasiv la poziţia de repaus (2) şi, prin contracţia antagoniştilor, depăşeşte poziţia de repaus (3), revenind apoi īn poziţia iniţială (4). Exerciţiul poate fi repetat de mai multe ori la rīnd.
3.1.3. Mişcări īn suspendare dirijată (fig. 52). Pornind din poziţia de repaus, pacientul deplasează segmentul de membru printr-o contracţie a muşchilor agonişti (1) şi, prin contracţia muşchilor antago-nişti (2), dirijează membrul īn mod activ spre o poziţie situată dincolo de poziţia de repaus. Exerciţiul se repetă de mai multe ori fără īntrerupere (3).
3.2. Ordinea exerciţīilor
Exerciţiile īn suspendare permit o amploare lentă şi sigură, respectīnd :
- mişcări cu sprijin din partea terapeutului, īn care rolul gravitaţiei este nul;
- mişcări īn care rolul gravitaţiei este nul, fără sprijin din partea terapeutului;
- mişcări contra gravitaţiei, īncheiate cu o imobilizare (contracţie statică) īntr-un anumit loc al parcursului;
- mişcări contra gravitaţiei, cu rezistenţă adiţională manuală sau mecanică (contragreutate, resorturi).
Controlul kinetoterapeutului asupra desfăşurării exerciţiilor este īn toate cazurile indispensabil.
Terapeutul trebuie să ţină sub control oboseala pacientului, īntrucīt nu de puţine ori exerciţiile se adresează unor bolnavi foarte slăbiţi sau care acuză dureri intense.
īn cazul gestionării judicioase a timpilor de repaus, acţiunile fiziologice şi psihologice ating nivelul maxim de eficienţă.
3.3. Condiţiile generale de desfăşurare a exerciţiilor
Acestea trebuie să fie adaptate la posibilităţile musculare şi articulare, evitīndu-se astfel abuzurile şi compensaţiile lipsite de eficienţă īn privinţa progresiei.
Montajul trebuie să respecte gradul de mobilitate al articulaţiilor implicate īn mişcare.
Poziţia iniţială şi plasarea segmentelor trebuie stabilite īn funcţie de starea prezentă a pacientului şi de scopurile exerciţiilor.
Pacientul trebuie să cunoască direcţia, intensitatea, amplitudinea, ritmul şi durata exerciţiilor, aspecte care vor fi supravegheate permanent de terapeut.
3.4. Materiale necesare
Suspendarea este cunoscută sub numele de "piscina săracului", fapt deloc īntīmplător, dacă avem īn vedere că, pentru aceleaşi efecte, solicită mult mai puţin material:
- puncte fixe de ancorare, cadre, grilaje;
- elemente de suspendare reglabile, inextensibile sau extensibile (cabluri, resorturi, cabluri elastice, scripeţi, contragreutăţi);
- elemente de susţinere a membrelor (atenţie! ele trebuie să fie confortabile) (brasarde, eşarfe, chingi, glezniere);
- materiale de suport largi şi stabile (covoare de gimnastică, mese).
Principii fundamentale
