Suprarenalele constituie releul final al axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal si sunt divizate in cortico- si medulosuprarenala.
Corticosuprarenala secreta
hormoni mineralocorticoizi (aldosteron, deoxicorticosteroN), glucocorticoizi (hidrocortizonul, corticosteron, cortizoN) si sexoizi (androgeni, estrogeni, progesteroN).
Hormonii mineralocorticoizi stimuleaza reabsorbtia renala a sodiului (la nivelul tubilor contorti distali si colectorI) si reabsorbtia pasiva a apei, ionilor bicarbonici si de clor, si inhiba reabsorbtia renala a ionilor de potasiu, hidrogen, calciu, magneziu si fosfati, participand astfel la mentinerea echilibrului acido-bazic sangvin. Pe seama retinerii apei in organism are loc cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale.
Hormonii glucocorticoizi stimuleaza neoglucogeneza hepatica pe baza aminoacizilor, intensifica reabsorbtia renala a glucozei si inhiba patrunderea acesteia in celule (hiperglicemie cu cresterea glicogenului hepatiC), induc cresterea aminoacidemiei prin stimularea catabolismului protidic (in ficat, muschi, organe limfoidE) si prin inhibarea patrunderii aminoacizilor in celule, inhiba procesele de crestere somatica, stimuleaza activitatea secretorie a acinilor mamari (creste cantitatea de laptE) si determina cresterea concentratiei lactozei (prin stimularea enzimelor de biosintezA), reduc reactivitatea mezenchimala la factori inflamatori (blocheaza formarea PgE si reduc permeabilitatea endoteliului vasculaR), produc eozinopenie si bazopenie (prin retinerea acestora le nivel pulmonar si spleniC), scad rezistenta organismului la actiunea agentilor biologici (prin inhibarea secretiei de limfokine in timocitE) si maresc rezistenta organismului la efort fizic (prin hiperglicemie, poliglobulie -activarea eritropoetinei, neutrofilie si trombocitozA).
Hormonii sexoizi stimuleaza anabolismul proteic si procesul de crestere somatica din perioada pubertatii.
Tulburarile aparute la nivelul corticosuprarenalelor pot fi primare, consecutive unor stari patologice proprii (mai ales adenoamE) sau perturbarilor ACTH, sau pot fi secundare, in boli care implica lezionarea sau epuizarea functionala a glandelor (boli infectioase, stari toxice, soc, disendocrinii hipofizarE).
Hiperfunctia corticosuprarenaliana (hipercorticismuL) apare ca urmare a adenoamelor unilaterale localizate, ca urmare a hipersecretiei non-ritmice de ACTH (sindromul CushinG) sau ca urmare a stresului cronic.
Sindromul Cushing a fost descris la caine si cal si se manifesta cu poliurie si polidipsie, polifagie, alopecie (datorita atrofiei foliculilor pilosi, a glandelor sebacee si a epidermuluI) sau hirsutism (la caL), cicatrizare intarziata (hipoelasticitate cutanata si hiperfragilitate vascularA), astenie musculara (prin hipopotasiemiE), distensie abdominala (prin atrofia unor muschi abdominalI),
obezitate (prin redistribuirea grasimilor si ptoza abdominalA), hiperventilatie (datorita atrofiei muschilor respiratorI), hepatomegalie,
tulburari sexuale, calcificari ectopice, imunodepresie,
hipertensiune arteriala.
Sindromul de hiperaldosteronism este rar intalnit la animale. Hiperaldosteronismul poate fi primar (consecutiv proceselor tumoralE) sau secundar (consecutiv unui
regim hiposodiC) si cel mai frecvent insoteste
insuficienta cardiaca congestiva, nefro- si hepatopatiile cronice. Manifestarile clinice includ hipernatriemie, hipercloremie, hipervolemie, edeme, hipertensiune arteriala, alcaloza, hipopotasiemie si astenie musculara (consecutiv hipopotasiemieI).
Sindromul suprarenogenital se manifesta la mascul prin instalare precoce a pubertatii si exacerbarea comportamentului sexual, iar la femele prin virilizare, agresivitate, hirsutism.
Hipofunctia corticosuprarenaliana poate fi primara (consecutiv adenoamelor suprarenaliene sau atrofieI) sau secundara (consecutiv reducerii secretiei hipofizare de ACTH).
La animale a fost diagnosticat numai hipocoticismul cronic (asemanator cu boala Addison la oM), rar intalnit. Manifestarile clinice cuprind
anorexie si pierdere in greutate, astenie, hirsutism, hipoelasticitatea pielii, diaree, deshidratare, hipovolemie, hipotensiune si scaderea debitului cardiac, modificarea echilibrului acido-bazic si hidromineral (hiponatriemie, hipocloremie, hiperpotasiemie, acidozA), scaderea rezistentei organismului (mai ales la efort fiziC), perturbarea metabolismului (hipoglicemie inconstant, hiperaminoacidemiE).
Medulosuprarenala secreta catecolamine (adrenalina si noradrenalinA), care produc intensificarea glicogenolizei hepatice si musculare (cresterea glicemieI); activarea lipazei, cu mobilizarea lipidelor din depozite (cresterea lipemieI) si producerea de apa si energie; intensificarea metabolismului energetic (cresterea catabolizarii glucidelor si lipidelor si intensificarea respiratiei tisularE). De asemenea, catecolaminele actioneaza asemanator sistemului vegetativ simpatic asupra aparatului cardiovascular, digestiv, respirator, excretor, genital, endocrin.
Hiperfunctia medulosuprarenalelor a fost intalnita la animale consecutiv feocromocitomului (tumora a celulelor cromafine care secreta catecolaminE) si se manifesta prin oboseala si ascita (consecutiv compresiunii asupra venei cave caudalE), hiperhidroza (transpirastie exzcesivA), tahicardie, crize paroxistice de hipertensiune, dispnee consecutiv decompensarii cardiace, tremuraturi, poliurie si polidipsie, anorexie, crize nervoase, ataxie, midriaza, cianoza.
Hipofunctia medulosuprarenalelor nu a fost descrisa la animale deoarece hipofunctia este compensata de catecolaminele secretate de sistemul nervos vegetativ simpatic.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
