Descifrarea substratului molecular al unor cancere a permis dezvoltarea unor metode noi de depistare a neoplaziilor maligne, de evaluare a prognosticului si raspunsului la tratament, precum si elaborarea primelor metode de terapie specifice, cu rezultate clinice imbucuratoare.
Printre metodele de depistare precoce se numara dozarea unor markeri moleculari cu specificitate de organ. Asa sunt PSA (antigenul prostatic specifiC) in cancerul de prostata sau o serie de antigene carbohidrat (CA) precum: CA125 (cancerele ovariene, cervicale si endometrialE), CA27.29 si CA15-3 (cancerul mamaR), CA19-9 (cancerele de colon si ducte biliarE), CA195 (cancerele pancreaticE) etc. Identificarea translocatiilor cromozomice care sunt raspunzatoare de producerea hemopatiilor maligne a permis dezvoltarea unor metode de diagnostic si urmarire a raspunsului la tratament bazate pe dozarea specifica a ARNm himeric. In sfarsit, dozarea nivelului de exprimare a receptorilor estrogenici si progesteronici in cancerele mamare permite predictia raspunsului la tratamentul hormonal, in timp ce identificarea amplificarii ERBB2 (in cancerele mamarE) sau MYCN (in neuroblastoamE) este asociata cu un prognostic rezervat.
Un exemplu de tratament specific este utilizarea acidului retinoic la pacientii cu leucemie acuta promielocitara al carei substrat molecular este aparitia unei fuziuni intre gena pentru receptorul alfa al acidului retinoic si oncogena PML.
Tratamentul cu anticorpi monoclonali a devenit o realitate in cazul bolilor limfoproliferative si a unui mic numar de alte neoplazii. De exemplu, utilizarea unor anticorpi monoclonali fata de antigenul CD20 exprimat de limfoamele non-Hodgkin derivate din celulele B permite obtinerea unui raspuns clinic lipsit de efecte toxice secundare. La fel, Imatinib mesylate-ul inhiba specific activitatea produsului de fuziune BCR-ABL din leucemia mieloida cronica (vezi caseta 17.2). Un alt exemplu elocvent este cel al anticorpului monoclonal fata de produsul oncogenei ERBB2 (HER2/neU) amplificata in numeroase cancere de san. Utilizarea acestui anticorp monoclonal (Transtuzumab - HerceptiN) permite obtinerea unui raspuns clinic in forme avansate de cancer. De asemenea, au fost dezvoltati o serie de inhibitori directi ai angiogenezei. Printre acestia, cel mai cunoscut este anticorpul monoclonal impotriva factorului de crestere vasculara derivat din celulele endoteliale - VEGF (Bevacizumab - AvastiN).
In sfarsit, o alta directie majora este terapia genica (vezi capitolul 19). Mijloacele utilizate sunt extrem de variate dar cercetarile in acest domeniu sunt inca intr-o etapa incipienta, iar rezultatele clinice inconsistente.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor