Definitie. Sifilisul (sin: lues) este o boala cu transmitere sexuala, produsa de o spirocheta microaerofila - - Treponema pallidum.
Cuprins:
T. pallidum este o bacterie care apartine ordinului Spirochetalae, familia Treponematacee. Nu poate fi distinsa prin metode morfologice, chimice sau imuno-logice de treponemele care produc pianul (T. pertenue), pinta (T. carateum) si sifilisul endemic (T. pallidum var. Bosnia), ceea ce explica dificultatile care apar uneori in diferentierea serologica a afectiunilor determinate de aceste organisme.
Structura. T. pallidum este un bacil spiralat, cu lungimea de 5-20 µm si grosimea de 0,1-2 t8p22pq
µm. Are 8-14 spire egale, regulate, cu o amplitudine de 0,2-0,3 µm si o distanta intre ele de 1,1
µm, caracteristici care se mentin si dupa fixare. T. pallidum nu este vizibila la examenul microscopic obisnuit, dar poate fi observata prin ultramicroscopie (v. pag. 363) sau microscopie electronica. Aceasta din urma permite evidentierea elementelor structurale principale: protoplastul, filamentul axial si peretele celular. Protoplastul este inconjurat de o membrana citoplasmatica cu rol de bariera osmotica, esentiala pentru metabolismul celular. Filamentul axial, format din 6-8 fibrile elastice, rasucite in jurul protoplastului, este responsabil de forma helicoidala a treponemei. Peretele celular contine diferite proteine imunogene1 si este alcatuit la randul lui din trei- straturi; cel mai important este stratul intern, compus din peptidoglicani care alcatuiesc un "microschelet" cu rol de mentinere a formei si protectie a citoplasmei fata de agresiunile fizice. T. pallidum este inconjurata de un strat extern amorf, format din mucopolizaharide, care protejeaza impotriva fagocitozei.
Metabolism si cultivare. T. pallidum este un organism facultativ anaerob. Are capacitatea de a metaboliza glucoza si piruvatul si poseda sistemul citocromic. In conditii optime, in vitro, replicarea se produce prin fisiune, la intervale de 30-33 ore. Este sensibila la temperaturi mai mari de 38°C, ceea ce explica eficacitatea piretoterapiei utilizata inaintea descoperirii penicilinei. Tulpinile virulente nu pot fi cultivate in vitro, ci numai prin inoculare in testicule de iepure; acesta dezvolta orhita si treponemele pot fi recoltate dupa 6-10 zile de la inoculare.
Pielea si mucoasele intacte reprezinta o bariera protectoare impotriva infectiei cu T. pallidum. Penetrarea are loc, probabil, la nivelul unor leziuni cu pierdere de substanta, micro- sau macroscopice, produse in timpul contactului sexual. Sifilisul primar. Dupa ce au ajuns in derm, treponemele stimuleaza mecanismele imunitare ale gazdei. Principalele celule implicate sunt:
1. Neutrofilele. Initial se produce o acumulare de neutrofile, care fagociteaza o parte din treponeme, fara ca opsonizarea lor prealabila sa fie obligatorie. Unele treponeme scapa insa acestui mecanism de aparare, observatie explicabila prin urmatoarele ipoteze: a) existenta unui invelis care face treponemele rezistente la actiunea enzimelor lizozomale;
1 Acestea sunt mai putine decat in cazul altor bacterii, iar raspunsul imun pe care il determina este redus. b) lipsa de fuziune a fagozomilor cu lizozomii, fapt ce permite persistenta intracitoplasmatica a treponemelor.
2. Limfocitele. O parte dintre treponemele care au rezistat "atacului" neutrofilelor raman la poarta de intrare, iar altele ajung pe cale limfatica in ganglionii regionali. Aici sunt inconjurate de limfocite T si B si determina un raspuns imun celular si umoral specific.
3. Macrofagele. Sunt atrase in zona portii de intrare si activate de limfokine. Fagociteaza treponemele, determinand reducerea numarului lor si vindecarea sifilomului. Sifilisul secundar. Paradoxal, desi mecanismele imunologice rezolva infectia de la poarta de intrare, la 3-6 saptamani de la debutul sancrului apar manifestari de infectie treponemica generalizata. Acestea au urmatoarele caractere: a) sunt rezultatul diseminarii hematogene a treponemelor; b) leziunile sunt predominant cutanate, zona care datorita temperaturii scazute ofera conditii mai bune de multiplicare; c) aspectul leziunilor, diferit de cel al sancrului, sugereaza dezvoltarea unui grad de imunitate sistemica. In acest stadiu, titrul anticorpilor este foarte ridicat, dar numai o parte a lor are efect protector. Desi gazda este incapabila sa vindece infectia, injectarea intradermica de T. pallidum nu produce leziuni (stare de premunitie). Sifilisul latent. Dupa o perioada variabila de timp imunitatea gazdei devine eficienta si inhiba aparitia de noi leziuni. Boala intra in faza de latenta. Treponemele continua sa persiste si, dupa un interval cuprins intre l si 20 ani, apar manifestarile de tertiarism.
Sifilisul tertiar. Este caracterizat prin leziuni cu aspect histopatologic granulomatos, ceea ce sugereaza ca ar fi produse printr-un mecanism de hipersensibilitate la antigene treponemice.
Manifestari clinice |
sus  |
In functie de tipul manifestarilor clinice sifilisul este subimpartit in urmatoarele stadii:
• sifilis primar (sancru dur);
• sifilis secundar (leziuni cutaneo-mucoase, limfadenopatie si afectarea altor organe si sisteme);
• sifilis latent (teste serologice pozitive, fara semne sau simptome);
• sifilis tertiar (afectare cutanata, neurologica, cardio-vasculara si a altor viscere).
Transmitere. Transmiterea sexuala este cea mai frecventa. Alte modalitati de contaminare sunt: transfuzii de sange, transplacentar de la mama la fat, contactul direct cu secretiile infectante. Transmiterea indirecta (prin obiecte) este mai mult ipotetica.
La locul inocularii, dupa o perioada medie de 21 zile (cu limite intre 10 si 90 zile) se dezvolta leziunea primara (sancrul dur sau sifilomul). Incubatia variaza in functie de marimea inoculului si de prezenta sau absenta unor leziuni cu pierdere de substanta. Netratat, sifilomul persista 1-6 saptamani si se vindeca fara cicatrice.
Leziunile de lues secundar apar dupa 3-6 saptamani de la debutul leziunii primare, dar acest interval este variabil (ex: in unele cazuri apar inainte de vindecarea leziunii primare, in alte cazuri apar la luni dupa aparitia leziunii primare).
Chiar netratati, pacientii devin mai putin contagiosi la circa 6-12 luni de la infectie. Dupa aceasta perioada, modificarile imunologice limiteaza aparitia leziunilor infectioase cutaneo- mucoase., dar nu impiedica progresia, bolii si afectarea viscerala.
Sifilisul latent urmeaza stadiului secundar si, la 2/3 din bolnavi, poate persista intreaga viata. Numai 15-40% dintre bolnavii netratati dezvolta, sifilis tertiar.
Etiologie
