Tratamentul infectiei prezumti cu M. catarrhalis cu o combinatie penicilina-acid clavulanic pare a fi adecvat (eficient). Rezistenta la
penicilina a aparut pentru prima data la Branhamella izolata la mijlocul anilor \'70, iar in prezent exista la 85% din tulpinile izolate clinic. Rezistenta este mediata de doua |3-lactamaze strans inrudite, BRO-l si BRO-2 (acronime derivate de l&Branhamella siMoraxella), care exista la 90% si respectiv 10% din tulpinile rezistente. Aceste enzime sunt acti impotriva penicilinei, ampicilinei si amoxicilinei, dar mai putin acti impotriva cefalosporinelor, in special a celor din generatia a IlI-a si se leaga avid de acidul clavulanic si sulbactam.
Cefalosporinele, in special cele din generatia a Ii-a si a IlI-a, sunt alternati eficiente. S-a demonstrat ca un tratament cu durata de 5 zile vindeca o infectie respiratorie, desi pentru
sinuzita este necesara o perioada de tratament mai indelungata. Tulpinile izolate din Statele Unite sunt aproape toate sensibile la tetraciclina, eritromicina, trimetoprim-sulfametoxazol, chinolone si cloramfenicol, desi rezistenta la tetraciclina, mediata probabil de determinantii T si B, este in crestere in Europa si Asia si este documentata la doua tulpini din Statele Unite.
Dupa identificarea cocilor gram-negativi in frotiuri colorate Gram si identificarea finala prin culturi, alegerea antibioticului trebuie dictata de seritatea conditiei si prezenta potentiala a infectiei cu alte microorganisme. De exemplu, exacerbarea unei bronsite cauzate de Branhamella poate fi tratata cu tetraciclina sau trimetoprim-sulfametoxazol, dar la un pacient cu pneumonie, posibilitatea coexistentei unei infectii cu pneumococi rezistenti la aceste
droguri dicteaza alegerea combinatiei ampicilina-sulbactam sau cefalosporine de generatia a IlI-a, cel putin pana sunt disponibile rezultatele culturilor.