Bolile pulmonare date de MNT pot fi rezolvate prin urmarire, fara tratament, prin rezectie sau prin terapie medicamentoasa. Nici un studiu randomizat nu a determinat care este cea mai buna optiune. in serii de cazuri analizate retrospectiv, pacientii rezolvati pe cale chirurgicala au avut rezultate mai bune decat cei tratati doar cu medicamente. Totusi, alegerea selectiva influenteaza probabil aceste rezultate, din moment ce pacientii cu boli pulmonare extinse nu sunt candidatii potriviti pentru o rezolvare chirurgicala.
Pacientii cu boala minima (in particular, pacientii infectati cu HIV si cu MNT in sputa sau in lichidul de lavaj bronho alolar, dar cu do putine de leziune pulmonara) nu au nevoie de tratament. De asemenea, boala cu MNT se poate prezenta ca un nodul pulmonar solitar care, odata rezecat (pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului de cancer), nu necesita tratament medical suplimentar.
Majoritatea altor pacienti cu boala pulmonara cu MNT sunt tratati cu antimicrobiene; in plus ei pot urma sau nu un tratament chirurgical. Medicamentele disponibile pentru tratamentul infectiei cu M. avium sau M. intracellulare au fost discutate deja. Regimurile recomandate pentru infectia diseminata cu CMA sunt preferate, desi doze mari de claritro-micina sunt adesea greu tolerate de pacientii varstnici. M. intracellulare poate fi mai usor de tratat si de eradicat decat M. avium. in doua studii deschise, restranse, monoterapia cu claritromicina (500 mg de doua ori/zi) a condus la ameliorari detectate prin radiografie toracica si culturi din sputa.
Indicatiile pentru tratamentul chirurgical sunt dificil de silit, dar includ un raspuns nesatisfacator la antibiotice, prezenta unei boli localizate si absenta contraindicatiilor (in special
insuficienta respiratorie). Ideal, tratamentul medicamentos trebuie inceput inainte de interntia chirurgicala si trebuie sa se obtina negativarea sputei pana in momentul operatiei.
Spre deosebire de microorganismele CMA, M. kansasii are o sensibilitate previzibila la agentii antituberculosi. Tratamentul trebuie sa se faca cu izoniazida (300 mg/zi), rifampicina (600 mg/zi) si etambutol (15-25 mg/kg/zi), chiar daca pacientul are sau nu infectie HIV; durata optima a tratamentului este necunoscuta, dar majoritatea pacientilor au fost tratati 18-24 luni. Date recente sugereaza ca 12 luni pot fi suficiente. Sulfametoxazolul este recomandat pacientilor cu recaderi dupa ce M. kansasii a denit rezistent la rifampicina.
