Unii germeni prezinta o rezistenta intrinseca, determinata genetic, fata de anumite antibiotice, ca de exemplu
bacteriile anaerobe fata de aminogli-cozide sau germenii gram-negativi fata de nco-micina. Aceasta este o rezistenta naturala, a tuturor subtipurilor unei specii microbiene fata de unul sau mai multe antibiotice.In urma "conflictului\" unic sau repetat cu diverse antibiotice, se poate dezvolta o rezistenta dobandita a germenilor microbieni. Aparitia si dezvoltarea tulpinilor rezistente se poate realiza in functie de specie prin mutatii in genele preexistente sau prin achizitia de noi gene. Mutatiile cromozomiale au mai putina importanta in practica, deoarece apar mai rar, fiind responsabile de aparitia rezistentei dobandite in mai putin de 6% din cazuri. Mult mai importante sunt mutatiile extracromozomiale mediate de plasmide (fragmente de ADN bacterian), transposoni si bacteriofagi. Rezistenta dobandita prin transmitere plasmidica este cu atat mai importanta, cu cat aceasta poate avea loc in cadrul aceleiasi specii, dar si intre membrii a doua specii microbiene diferite, fata de un singur antibiotic sau fata de mai multe antibiotice.In complementaritate cu rezistenta intrinseca si cu cea dobandita se definesc notiunile de spectru antimicrobian initial si de spectru antimicrobian "actualizat\". Odata cu introducerea in practica medicala a unui antibiotic, se descrie detaliat si gama de germeni microbieni (specii, tulpini etc.) fata de care respectivul produs este sigur activ; este ceea ce se numeste spectrul antimicrobian initial. Cu timpul insa, prin procesele de aparitie pe diverse cai a germenilor rezistenti, acesta sufera modificari noile, uneori la interle destul de mici in timp. Aceasta obliga la o atenta "actualizare\" a spectrului si la cunosterea lui in cele mai mici amanunte, pentru ca antibioticoterapia sa aiba eficienta maxima.
