mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Traumatisme osteoarticulare ale mainii
Index » Patologia chirurgicala a mainii » Traumatisme osteoarticulare ale mainii
» Fracturile

Fracturile







Fracturile epifizei distale a radiusuluiIn masura in care o mare parte din fracturile epifizei distale radiale sunt caza unor complicatii pentru care bolnai se adreseaza specialistilor in chirurgia mainii si nu ortopezilor care i-au tratat initial, ne oprim si asupra fracturilor scheletului anti-brahia! (5).
Fracturile de epifiza distala radiala foarte frecvente in practica traumatoiogica pot imbraca in functie de stricta localizare si de deplasarea segmentului distal diferite forme (2, 17, 23).
Astfel:
- fractura Hutchinson: fractura apofizei stiloide radiale;
- fractura Lethener: fractura marginala anterioara a epifizei distale radiale;
- fractura Rhea-Barton: fractura marginala poste-rioara a epifizei distale radiale;
- factura Pouteau-Colles: fractura in dos de furculita;
- factura Dupuytren: fractura stelata in T.V. sau Y a epifizei distale radiale;
- fractura Gerard-Marchant: fractura bistiloidiana a oaselor antebratului;




- fractura Smith: fractura stiloidei radiale;

- fractura Galeazzi: fractura epifizei distale radiale si luxarea distala a ulnei.
Simptomatologia, diagnosticul si clinica nu ridica probleme.
Ne oprim in schimb asupra tratamentului. Avand in vedere complicatiile grave ce apar dupa aparatele gipsate circulare acestea sunt proscrise la nivelul mainii si antebratului. Se folosesc dupa reducere atele gipsate sau aparate de tip Henequin peste 21-26 zile si nu mai mult.
Reducerea anatomica nu necesita reperarea radiologica a calusului pentru a incepe imobilizarea la 21-l4 zile (. 2, 3, 4).


Fracturile oaselor mainii

Fractura la nivelul mainii ocupa din punct de vedere statistic al doilea loc ca frecventa dupa leziunile partilor moi. Este vorba de fracturi localizate numai la nivelul celor 19 oase ce alcatuiesc scheletul mainii dintre care 8 oase ale carpului.
Etiologic la mana, marea majoritate a fracturilor (excluzand carpul) sunt fracturi directe, iar ana-tomo-patologic, predomina net fracturile complete cu traiectele cele mai variate (transversale, oblice, spiroide, longitudinale) si cu deplasari in functie de directia si olenta factorului traumatic si, mai putin, in functie de contractia musculara.
Caracteristica pentru fracturile oaselor mainii este frecventa foarte mare a comunicarii focarului de fractura cu mediul exterior. Deci, marea majoritate, fracturi deschise, un factor prognostic mai putin favorabil.
Diagnosticul unei fracturi de metacarpian sau falanga este facil.
Localizarea superficiala a scheletului permite sa se sileasca cu certitudine diagnosticul de fractura, chiar si numai prin examinare clinica.
Datorita insertiilor muscuio-tendinoase la nivelul focarului de fractura apar deplasari tipice. La nivelul falangelor, de exemplu, falanga formeaza un unghi deschis dorsal, pentru ca flexorul superficial trage de fragmentul proximal. Daca fractura este mai aproape de baza unghiul va fi deschis volar. Falanga 1 se deplaseaza in unghi deschis volar datorita contractarii musculaturii intrinseci. Fracturile de metacarpiene se deplaseaza cu un unghi deschis volar datorita actiunii muschilor interososi (6, 7, 10).
Fracturile degetelor se reduc usor prin manevre clasice de tractiune si dezangulare, iar mentinerea reducerii pe o atela de aluminiu fixata intr-un ax "de repaus\", este de obicei suficienta, dupa 21-24 zile focarul fiind consolidat. Nu subsemnam la extensia si tractionarea continua in ax a degetelor, ca procedeu de reducere a fracturilor oaselor mainii (26, 27).
Indiferent de tipul de tratament adoptat pentru fracturi, imobilizarea pe atela, gipsata este necesara chiar in cazul de imobilizare scheletica (osteo-sinteza) - pana la ndecarea leziunilor partilor moi. Imobilizarea la mana este suficienta in medie trei saptamani (nu se depasesc patru atunci cand a fost pregatita pentru tratamentul leziunilor asociate) (33).


Evolutie. Extremitatile osoase fracturate daca sunt repuse in contact si imobilizate timp suficient se reunesc prin intermediul calusului care se for-


meaza dupa schema clasica a consolidarii, adica (30, 40):

- in prima faza, hemoragica si hiperemica, ce se produce imediat dupa fractura, are loc coagularea hematomului, iar la periferia acestuia o reactie de tip inflamator, caaracterizata prin edem, vasodilatatie si transsudat seros;
- in faza a doua, faza calusului fibros, hema-tomul este invadat de celule conjuctive initial nediferentiate, care apoi se transforma in osteo si con-droblasti, participand alaturi de celule periostale, medulare si musculare la formarea calusului fibros;
- in faza a treia, faza calusului osos primitiv, incepe mineralizarea calusului fibros. Esalonat in timp fiecare din aceste faze se intind aproximativ pe parcursul unei saptamani. in continuare pe o perioada mult mai indelungata si desfasurandu-se in principal sub actiunea fortelor mecanice exterioare, are loc procesul de remodelare in cursul caruia tesutul osos nediferentiat primitiv, este inlocuit prin tesutul osos lamelar definitiv.
Daca reducerea a fost perfecta, niciodata, la mana, imobilizarea nu va fi mentinuta pana la aparitia pe radiografie a calusului. Consolidarea la acest nivel se apreciaza clinic: disparitia durerii, a mobilitatii in focar si a impotentei functionale sunt semnele principale.
O fractura la nivelul mainii este de la inceput prin ea insasi complicata. Cele mai frecvente complicatii aditionale sunt: deschiderea focarului, leziunile musculare (ale interososilor intotdeauna in fracturile de metacarpiene), leziunile ischemice (ne-prevenirea acestora prin decompresiune va duce la extinderea daunelor produse de traumatism) (36).
Dintre complicatiile tardive localizate la nivelul mainii amintim: calusurile cioase, intarzierile de consolidare, pseudoartrozele ca si osteoporozele posttraumatice (16).
Tratament. Scopul urmarit in tratamentul acestor fracturi este recuperarea cat mai rapida a prehen-siunii. Pentru aceasta sunt imperios necesare o reducere corecta, o contentie si o consolidare bune, resilirea mobilitatii articulare.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Patologia chirurgicala a mainii:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai