Colangitele acute sunt insotite de leucocitoza cu valori intre 15-30 000 l/mm3, hiperbilirubinemie, cu predominenta componentei directe si accentuarea valorilor testelor hepatice, in special fosfataza alcalina si transaminazele. De altfel se poate face o relativa corelatie intre tipul functiei hepatice modificate si etiologia fenomenelor colangitice. Astfel, etiologia maligna a obstacolului determina cresteri ale valorilor fosfatazelor alcaline intr-o proportie mult mai mare decat la pacientii cu obstacole benigne, dupa cum nilul cresterii transaminazelor este superior intr-o proportie inrsa. Nu se pot sili insa cu precizie aceste corelatii, intrucat leziunile de la nilul celulei hepatice sunt mult modificate ca urmare a fenomenelor colangitice, respectiv sepsisu-lui. Acesta din urma modifica apreciabil valorile testelor hepatice, dar si valorile leucocitozei, sepsisul determinat de germenii Gram-negativi asociat cu fenomene de imunosupresie determinand chiar leu-copenie. in paralel se constata cresterea apreciabila a valorilor ureei sangvine si creatininei, dar si modificarea valorilor ionogramei sangvine si urinare.
Ecografia, piatra de temelie a diagnosticului afectiunilor cailor biliare, releva dilatarea acestora si ofera date despre obstacol (localizare, etiologie) cum ar fi calculi, neoplasme periampulare sau de CBP, abcese hepatice. Se utilizeaza transductori de inalta frecnta, esentiali in obtinerea de date precise a continutului cailor biliare si sistemul Doppier color spre a putea diferentia arhitectura vasculara de dilatarea cailor biliare. Criteriile ecografice care sustin diagnosticul de colangita sunt reprezentate de dilatarea CBP peste 7-8 mm, neregularitati hipo-ecoice ale peretelui CBP, bila cu ecogenitate accentuata, vizualizarea prezentei de abcese hepatice nu neaparat de dimensiuni mari si entual aerobilie. (11)
Tomografia computerizata ofera date asemanatoare, fiind utila in special in etiologia maligna a formelor obstructi si la nil hepatic silind cu precizie prezenta si localizarea formatiunilor tumo-rale sau a abceselor hepatice. Este insa mai scumpa, necesitand transportul bolnavului in unitatea de TC, iar utilizarea substantei de contrast este limitata de valorile creatininei si de riscurile reactiilor anafilactice. (12)
Dintre explorarile cu caracter invaziv cele mai utile sunt reprezentate de colangiografia transpa-rietohepatica (PTC) si colangiopancreatografia retrograda (ERCP). Ambele ofera date extrem de importante privind anatomia cailor biliare si localizarea obstacolului; ambele prezinta insa un potential risc de accentuare a sepsisului la nil biliar. Incidenta colangitei dupa ERCP este de 1-5% cu o mortalitate de 0,25%, in timp ce dupa PTC riscul este de 7% colangita si 0,25% mortalitate, aceasta in pofida acoperirii cu antibiotice. PTC este insotita si de o bacteriemie crescuta prin crearea comunicarii intre arborele biliar si patul vascular hepatic; introducerea in plus a substantei de contrast intr-o cale biliara obstruata determina prin marirea presiunii intracanalare pasajul germenilor in sistemul limfatic si in fluxul sangvin. De altfel, aceste proceduri se aplica fie la 72 de ore dupa controlul prin antibioterapie al procesului infectios, fie la pacienti cu colangita acuta grava, care nu au raspuns la tratamentul antibioterapie si la care explorarea ra-diologica este urmata in scurt timp de decomprimare biliara. (12)
Deosebit de utile in decelarea germenilor raspunzatori de aparitia fenomenelor de febra, frison, obnubilare, hipotensiune sunt hemoculturile, prelevate in plin frison si biliculturile prelevate in timpul explorarilor radioendoscopice.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv de colangita se bazeaza pe aparitia triadei lui Charcot constand din dureri la nilul hipocondrului drept si/sau in aria coledo-ciana,
febra precedata de frison si icter. Acestor elemente clinice li se adauga leucocitoza si afectarea probelor de bilistaza, asociate celor care reprezinta un martor al rasunetului hepatic determinat de obstacol si sepsis. Metodele paraclinice nonin-vazi sau invazi descrise permit silirea nilului obstacolului, a etiologiei acestuia, ca si a germenilor implicati in generarea procesului septic.
