Ultrasunetele au inceput sa fie utilizate in investigatia neurochirurgicala din deceniul 7. Emiterea unor astfel de unde sonice, cu frecvente de peste 20 kHz, deci nedecelabile de urechea umana si re-ceptionarea ecoului produs prin reflectarea lor la nivelul interfetelor de separare a doua structuri de densitati diferite pe care le strabat, a reprezentat prima modalitate de investigatie a creierului (modul A). Cu ajutorul acestei modalitati s-a putut evidentia deplasarea structurilor mediane (ventriculul 3) prin asimterie de plasare a deflexiunilor traseului electric.
Odata cu introducerea metodelor computerizate (CT, RMN) utilizarea modulului A de ultrasonografie a cazut in desuetitudine. Modul B de examinare ul-trasonica inlocuieste traducerea printr-o deflexiune a localizarii si intensitatii ecoului printr-o pata luminoasa a carei intensitate traduce calitatea ecoului. Utilizarea unei secvente rapide de imagini bidimensionale din modul B banalizeaza o examinare ul-trasonica instantanee.
Daca investigarea prin modul B este capabila sa evidentieze elemente anatomice, examinarea Doppler este capabila sa dea informatii de ordin fiziologic asupra fluxului sangvin deceland caracteristicile diverselor momente ale variatiilor acestui flux (13, 14, 15). Dopplerul analizeaza fluxul laminar al sangelui in vas la nivelul unde este aplicat transducerul, punand astfel in evidenta actuala turbulenta determinata de prezenta unei placi ateromatoase (largirea spectrala).
Sonografia Doppler transcraniala (SDT) introdusa in 1982 de Aaslid (16) a reprezentat un progres noil in investigarea circulatiei sangvine din vasele mari ale creierului. Aplicarea transducerului se face la nivelul solzului osului temporal, al orbitei si a foramenului magnum, in functie de vasul investigat. O utilizare frecventa actuala a SDT o reprezinta decelarea prin cresterea velocitatii sangvine a existentei sau remisiunii spasmului vascular cerebral, dar ea poate fi utilizata si intraoperator (17).
SDT este superioara investigarii radiologice a spasmului arterial cerebral datorita faptului ca ea este capabila sa detecteze prezenta lui, inainte de producerea unor modificari parenchimatoase cerebrale indelebile (18).
Ultrasonografia intraoperatorie. Procesele expansive intracraniene cat si cele intramedulare pot beneficia intr-o masura importanta de determinarile instantanee prin modul B. Se evidentiaza net zonele de diverse consistente ale masei expansive (chist, necroze, hemoragie, calcifieri). in cazul abceselor capsula si septele interioare apar hiperecogene, in timp ce continutul lichid apare hipoecogen.
Un alt domeniu in care ultrasonografia poate fi de mare\'folos il reprezinta posibilitatea de reperaj intraoperator al eventualelor proiectile, fragmente de os si alti corpi straini patrunsi in creier, ca si plasarea unor catetere intracerebrale in cazurile cu ventriculi mici.
Ultrasonografia intraoperatorie se dovedeste de mare ajutor in chirurgia medulara. Ea poate evidentia cu usurinta leziunile intramedulare (tumori solide, chistice, cavitatile siringomielice, focarele de mielomalocie, MAetc.) de cele extramedulare (me- ningioame, neurinoame, lipoame, hernii discale, chisturi arahnoiditice etc).
