Formularea traditionala a tulburarilor monogenice implica presupunerea ca se desfasoara in general corect, incluzand in aceasta silitatea mutatiilor, mostenirea unei alele de la fiecare parinte pentru un locus autozomal, expresia egala a ambelor alele la nilul locusului autozomal si transmisia aleatorie a alelelor la un descendent. Sfatul genetic, analiza legaturilor genetice si interpretarea datelor genetice se bazeaza tocmai pe aceste presupuneri. Oricum, sunt extrem de multe exemple de exceptii de la aceste reguli.
Asa cum s-a mentionat mai sus, exemplele cele mai clare de mutatii insile ar fi tripletele extinse repetate ce cauzeaza sindromul X fragil, distrofia miotonica, boala Huntington, atrofia musculara spinobulbara, ataxia spinocerebeloasa tipul 1 si alte boli. inainte, semnificatia anticipatiei (definita ca inrautatirea fenotipului bolii de-a lungul generatiilor intr-o familie) nu a fost bine precizata, iar studiilor la nil molecular le-au lipsit conceptul de premutatie.Mutatiile tripletelor extinse au demonstrat ca premutatiile pot exista ca expansiuni modeste ale tripletelor (probabil cuprinzand diferente minore ale secntelor fata de alelele sile). Aceste premutatii nu cauzeaza ele insele efecte fenotipice clare, dar pot determina expansiuni in continuare si pot duce astfel la exprimarea bolii. Fenomenul anticipatiei se datoreaza cresterii marimii secntelor repetiti, ducand la debutul timpuriu al bolii sau la un fenotip mai ser.
Recunoasterea faptului ca indivizii pot mosteni doua copii ale unei parti de cromozom sau ale cromozomului intreg de la un parinte si nici o copie de la celalat parinte este, de asemenea, o abatere rara de la legile mendeliene ale ereditatii. Acest fenomen de dizomie uniparentala este relativ rar, dar contribuie la aparitia sindroamelor Prader-Willi si Angelman. Semnificatia dizomiei uniparentale se datoreaza in mare parte existentei imprimarii, datorita careia copia materna a unei gene si copia paterna a ei sunt exprimate diferit. Copiile genelor ce codifica factorul 2 de crestere asemanator insulinei (IFG2) si ribonucleotidul N nuclear mic (SNRPN) mostenite pe linie paterna sunt exprimate, in timp ce copiile mostenite pe linie materna se afla in represie la oameni si la soareci; in contrast, copia materna a genei H19 este exprimata, iar cea paterna este in represie la soareci si la oameni. Gena (genele) ce cauzeaza sindromul Prader-Willi pare a fi exprimata, de la copia paterna, iar cea responsabila de sindromul Angelman provine de la copia materna. Modelele de mostenire a bolilor ce implica mutatii in gene imprimate deriva din legile mendeliene cunoscute ( "Tulburari ale genelor imprimate\", mai jos).
Exista probabil abateri in plus de la legile mendeliene. Distorsiunea ratei de transmisie (sau modul de diviziune meiotica) descrie circumstantele unde exista o transmisie preferentiala a unei alele la descendent dintr-un parinte hetero-zigot. Fenomenul acesta este bine documentat pentru alele variate de la nilul locusului T la soareci si poate exista si la oameni.
