NO* este implicat intr-o mare varietate de efecte fiziologice. Principala reactie a NO* in cadrul sistemului
cardiovascular este cea a NO« cu grupare hem a guanililciclazei, cu activarea acesteia. in celulele musculare netede, cresterea GMP ciclic (guanozin 5\'-monofosfat) duce la activarea protein kinazei dependente de GMP, care determina fosforilarea kinazei miozinei cu lant usor. Forma fosforilata a acestei enzime are o afinitate redusa pentru complexul calciu-calmodulina si este mai putin eficienta in fosforilarea lanturilor usoare de miozina. Incapacitatea fosforilarii lanturilor usoare reglatoare ale miozinei silizeaza forma inactiva a enzimei si reduce contractia musculaturii netede, scazand astfel tonusul vascular. Cresterea mediata de agonist a calciului celulei endoteliale actiaza eNOS. in plus, vasodilatatia mediata de fluxul sangvin in timpul efortului fizic e dependenta partial de cresterea calciului din celula endoteliala, sensibila la fluxul sangvin, ceea ce duce la cresterea activitatii eNOS.
Efecte similare au loc in celulele musculare netede ale altor organe. NO«relaxeaza musculatura neteda gastrointestinala, scazand motilitatea, relaxand sfincterul lui Oddi si sfincterul esofagian inferior. NO« inhalat poate provoca relaxarea musculaturii bronsice si NO* produs endogen poate contribui la mentinerea tonusului bazai bronsic si al arterei pulmonare.
Alte efecte ale eNOS sunt: mentinerea integritatii vasculare, alterarea adeziunii endoteliale a leucocitelor si inhibarea proliferarii si migrarii celulelor musculare netede. Oxidul nitric endotelial are, de asemenea, un rol important in hemostaza, contribuind la inhibarea functiilor plachetare. Productia bazala de NO* de catre eNOS inhiba atat adeziunea, cat si agregarea plachetara la nil vascular. Proprietatea NO« de inhibare a adeziunii plachetare nu este intalnita si la prostaciclina, celalalt produs antiplachetar principal al endoteliului.
Oxidul nitric endotelial este un factor determinant al fluxului sangvin cerebral. nNOS din neuroni si celulele gliale contribuie la reglarea tonusului vascular cerebral si la procesele de invatare si memorizare, prin implicarea sa in potentarea pe termen lung la nilul sistemului nervos central. NO« se comporta ca un neurotransmitator al neuronilor nonadrenergici, noncoli-nergici, participand astfel la reglarea contractilitatii miocardice, a frecntei cardiace, a motilitatii gastrointestinale, a tonusului arborelui bronsic si a functiei erectile sexuale.
Producerea NO* de catre iNOS in macrofage, limfocite si neurofile are un rol determinant in raspunsul imunologic si inflamator. Efectele bactericide, fungicide, antivirale, antipa-razitare si tumorocide ale macrofagelor sunt determinate, in parte, de producerea masiva de NO* de catre iNOS. NO* limiteaza, de asemenea, proliferarea limfocitara si atenueaza raspunsul imun allogenic. Dat fiind varietatea mare a tipurilor de celule nonimune capabile sa formeze iNOS, unii cercetatori cred ca NO* produs de catre aceasta izoenzima (iNOS) este implicat in
imunitatea nespecifica, in special la nilul pulmonar si hepatic. Printr-un mecanism similar, NO* produs de iNOS poate fi implicat si in apoptoza dirselor celule.