Este indispensabil pentru organism la om, intra in constitutia hemoglobinei si a unor enzime ale oxidoreducerilor celulare. Fierul
alimentar 8-20 mg/zi, este, de regula, suficient pentru nevoile fiziologice. Aportul alimentar este insa la limita in ultimele luni de
sarcina si la sugari, unde necesarul este mai mare. Metabolismul fierului este practic inchis in sensul ca nu exista mecanisme pentru excretia fierului din organism; metalul este reciclat si refolosit, in cea mai mare parte. Exista, totusi, unele pierderi.
Din cantitatea totala de fier, 70% este continut in hemoglobinasi 20-25% este cuprins in- depozite, sub forma de feritina sihemosiderina. Absorbtia se face la nivelul duodenului si jejunuluiproxima! sub forma feroasa (Fe2+), printr-un mecanism de transportspecific, care are si functie reglatoare a procesului. Fierul feros (Fe2+)absorbit este oxidat in
intestin la fier feric (Fe3+), de unde ajunge insange, unde circula legat de o B-globulina (transferinA) catre maduvahematoformatoare, care il incorporeaza in hemoglobina. Daca nu esteretinut in maduva,
fierul este captat de macrofage si depozitat sub formade feritina si hemosiderina in ficat si splina. Pentru cresterea cu 1 g anivelului hemoglobinei sunt necesare 150 mg fier.
Fierul medicamentos este indicat pentru tratamentul anemiilor feriprive, care sunt datorate de cele mai multe ori pierderilor patologice prin sangerare si numai rareori sindroamelor de malabsorbtie.
De asemenea, se administreaza fier medicamentos profilactic in trimestrele II si III ale sarcinii si la copiii aflati in perioada de crestere. Dupa administrarea fierului medicamentos, concentratia hemoglobinei creste cu aproximativ 0,1-0,3 gr/100 ml zilnic, hematopoieza se intensifica, atingand un maxim dupa 5-10 zile de tratament. Dupa corectarea anemiei, administrarea fierului permite si refacerea depozitelor. Cantitatea totala de fier pe care trebuie sa o primeasca un bolnav cu
anemie feripriva se calculeaza tinand cont ca pentru fiecare gram de
hemoglobina lipsa, sunt necesare 150 mg de fier, la care se mai adauga 400 mg - 1 g pentru refacerea depozitelor.
De obicei, administrarea fierului se face oral, utilizandu-se saruri feroase care se absorb mai bine decat cele ferice. Pentru dozare trebuie avuta in vedere proportia metalului in molecula si proportia de absorbtie a acestuia, care la bolnavul anemic poate fi pana la 30%. Doza optima pentru adult este de 180-200 mg fier zilnic, fractionat in 3 prize (pentru evitarea saturarii procesului de absorbtie si transport plasmatiC) si pe
stomacul gol.
Preparatele orale de fier pot provoca fenomene de iritatie gastro-intestinala cu
greata si dureri epigastrice, cu atat mai frecvente si mai importante, cu cat dozele administrate sunt mai mari. Fierul oral poate provoca
constipatie deoarece fixeaza hidrogenul sulfurat, stimuIent fiziologic al peristaltismului, scaunul devine foarte inchis la culoare, putandu-se usor confunda cu o melena.
Intoxicatia acuta cu fier survine accidental, mai ales la copiii care au ingerat un numar important de drajeuri. Se produc fenomene de iritatie intensa a mucoasei gastro-intestinale si fenomene toxice sistemice, gastroenterita acuta, afectare toxica a ficatului, acidoza si coma. Ca antidot specific se utilizeaza desferioxamina care cheleaza specific fierul. Nu exista, practic, riscul intoxicatiei cronice cu fier in conditiile unui tratament rational, datorita saturarii procesului de absorbtie si transport plasmatic.
Fierul medicamentos poate fi administrat parenteral im sau iv Aceasta administrare este recomandata in situatii de exceptie, cand nu este posibila administrarea orala: deficit de absorbtie, boli inflamatorii intestinale, intoleranta la fierul oral. Fierul administrat iv este captat de sistemul reticulo-endotelial, de unde ajunge in sange si, apoi, la maduva hematopoietica, unde este folosit. Administrarea parenterala nu asigura refacerea mai rapida a anemiei, dar depozitele de fier se refac mai repede. Injectarea impune multa prudenta din cauza riscurilor anafilactice si de aceea testarea sensibilitatii se impune.
Cele mai utilizate preparate continand fier sunt Glutamat feros (GlubifeR); Fumarat feros (FerronaT); Sulfat feros (Ferro-GradumeT) sau preparate injectabile: Dextriferon (Fier polimaltozaT); Oxid feric zaharat (VenofeR); complex Fier-sorbitol-acid citric (JectofeR).
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
