Generalitati. Sistemul nervos vegetativ adrenergic se defineste ca fiind totalitatea formatiunilor anatomice care au drept neurotransmitator (NT) catecolaminele {adrenalina, noradrenalina si dopaminA). Cea mai intens studiata a fost adrenalina, de unde si denumirea de adrenergic. SNV simpatic este numai o parte din SNV adrenergic. In structura SNV adrenergic intra: 1
fibrele postganglionare simpatice care elibereaza ca NT noradrenalina; ganglionii vegetativi simpatici - au drept NT noradrenalina (NA) medulosuprarenala (MSR) care este un ganglion simpatic modificat si care secreta un amestec de adrenalina (A) si NA- la om proportia este 85% A si 15% NA; 4.paraganglionii si organul lui Zuckerkandl, acestea secreta un amestec de A si NA; 5.neuronii adrenergici de la nivelul SNC si al
intestinului care elibereaza NA si dopamina(DA); 6.celulele cromafine dispuse difuz in intreg organismul, de-a lungul nervilor si care secreta in special A.
Catecolaminele sunt naturale (A, NA, DA) si sintetice (izoprenalinA).
Catecolaminele naturale. In literatura anglo-saxona adrenalina se numeste epinefrina, iar noradrenalina, norepinefrina.
Biosinteza catecolaminelor naturale. Sinteza porneste de la un aminoacid, tirozina sau de Ia precursorul acestuia, fenilalanina. In prezenta unei enzime - tirozin-hidroxilaza si avand ca si cofactor tetrahidrobiopterina, tirozina se transforma in 3,4 dihidroxifenilalanina (DOPA). Mai departe DOPA, in prezenta unei decarboxilaze si cu participarea vitaminei B6, se transforma in dopamina. Pana aici toate procesele au loc in citosolul neuronilor adrenergici sau a celulelor MSR. Dopamina este inmagazinata in veziculele adrenergice si sub influenta unei beta-hidroxilaze se transforma in noradrenalina. Mai departe NA, printr-un proces de N-rnetilare, in prezenta fenil-etanolamin-N-metil transfe razei, se transforma in adrenalina. Veziculele adrenergice migreaza spre membrana presinaptica in urma patrunderii ionilor de Ca2+, prin canalele voltaj dependente (VOC- voltage operated channelS) si isi varsa continutul in spatiul sinaptic printr-un mecanism asemanator cu al eliberarii acetilcolinei. O parte din catecolaminele eliberate se recapteaza neuronal, fiind economisite iar altele actioneaza asupra receptorilor adrenergici postsinaptici sau presinaptici. Catecolaminele care nu se recapteaza sufera procesul de metabolizare prin participarea a doua sisteme enzimatice:
MAO (monoaminooxidazA) se gaseste pe suprafata mitocondriilor si produce dezaminarea oxidativa a catecolaminelor cu formarea de aldehide si acizi (acidul 3,4 dihidromandelic si acidul vanil-mandeliC); mai metabolizeaza unele amine simpaticomimetice.
COMT (catecol-O-metil-transferazA) este o enzima care se afla in ficat si in rinichi (este absenta in terminatiile adrenergicE). COMT produce metoxilarea gruparilor oxidril din ciclul fenolic al calcconlminelor cu transformarea acestora in metanefrina si normetanefrina. COMT actioneaza mai ales la nivelul sangelui si a organelor neinervate (musculatura neteda, endoteliU). In final, prin
urina se elimina un amestec de substante, cum ar fi: acid vanil-mandelic, metanefrina, normetanefrina, mici cantitati de catecolamine nemetabolizate si compusi conjugati cu acidul glucuronic si cu acidul sulfuric. Noradrenalina este principalul NT (mediator chimiC) din sistemul adrenergic iar adrenelina joaca si un rol de hormon. NA eliberata prin exocitoza in spatiul sinaptic actioneaza asupra receptorilor adrenergici care sunt structuri macromoleculare situate pe suprafata membranei postsinaptice. Consecutiv, sunt declansate reactii biochimice responsabile de efectul asupra structurilor postsinaptice. Receptorii adrenergici sunt in principal, de doua tipuri: alfa(l si 2) si beta(l,2 si 3). Receptorii alfa-adrenergici sunt localizati atat presinaptic (alfa-2) cat si postsinaptic (alfa-1).
Efecte alfa-1: contractia musculaturii netede a vaselor din teritoriul splahnic si piele, contractia sfincterelor din tubul digestiv si de lanivelul vezicii urinare, midriaza, piloerectie, stimularea secretiei glandelor sudoripare (transpiratie localizatA), contractia splinei, ejaculare, creste tonusul si motilitatea ureterului, contractia -uterului (la unele speciI);
Efecte alfa-2: inhibitia eliberarii de NT (la nivel presinaptiC) creste agregarea trombocitelor, inhiba lipoliza in adipocite, inhiba eliberarea de renina;
Efecte beta-h tahicardie, efect inotrop-pozitiv, efect dromotrop-pozitiv, efect batmotrop-pozitiv (aritmii cardiacE), activarea lipolizei in adipocite, stimularea eliberarii de renina din rinichi;
Efecte beta-2: relaxarea musculaturii netede vasculare (din musculatura scheleticA) cu vasodilatatie, bronhodilatatie, efect tocolitic (inhibitia contractiilor uterinE), relaxarea musculaturii netede a vezicii urinare, veziculei biliare, relaxarea muschilor ciliari; mai produc contractia musculaturii striate sau tremor, inhiba eliberarea de histamina din mastocite, este stimulata glicogenoliza hepatica;
Efecte beta-3: este stimulata lipoliza in adipocite. Mecanismele biochimice prin care actioneaza receptorii adrenergici: alfa-1, prin intermediul fosfatidilinozitolului care este scindat in IP3 si DAG sub influenta fosfolipazei C; alfa-2, este favorizata patrunderea Ca2+ in celula prin canalele receptor dependente (ROC-receptor operated channeL) pentru receptorii vasculari si inhibitia adenilaciclazei pentru receptorii alfa-2 nevasculari; receptorii beta-1, 2 si 3 recunosc acelasi mecanism (sunt izoreceptorI), este stimulata adenilatciclaza care, in prezenta Mg2+, scindeaza ATP-ul in AMPc.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
