Primele mentiuni legate de farmacologie dateaza din anul 2700 i.H. din China, apoi de prin Mesopotamia, pe la anul 1500 i.H. Toti cei care au folosit diverse "ierburi", plante in tratamentul bolilor au fost anonimi. Primul care a folosit unele
droguri pentru tratamentul bolilor a fost Hypocrate, prin anul 400 i.H. in antichitate, un rol important 1-a avut Galenus, care a descris unele simptome ale inflamatiei. In Evul Mediu arabii au adus o contributie relativ importanta prin descoperirea alcoolului.
In secolul al XVI-lea (pe la incepuT), Paracelsus (un medic germaN) a facut primele incercari de tratament folosind unele minerale- cum ar fi mercurul - III tratamentul sifilisului. Succesele au fost modeste. In secolul al XlX-lea a inceput dezvoltarea stiintifica a farmacologiei. Doi mari fiziologi francezi au adus contributii foarte insemnate la dezvoltarea farmacologiei, prin cercetarile pe care le-au efectuat pe animale. Acestia au fost Magendie - care a cercetat stricnina si Claude Bernard - care a studiat curara. Descoperirea anestezicelor generale la inceputul aceluiasi secol XIX a revolutionat chirurgia si totodata a dat un impuls cercetarilor de farmacologie.
Primul laborator independent de farmacologie experimentala a fost infiintat in aceeasi perioada de catre un savant originar din Saxonia, pe nume Rudolf Bucheim, la Universitatea din Tartu (EstoniA). Ulterior, farmacologia s-a dezvoltat foarte rapid datorita descoperirilor din domeniul chimiei, chimiei-fizice, a biochimiei, a fiziologiei si patologiei.
Farmacologia clinica a luat fiinta mult mai tarziu, in anii 1950 ca urmare a constatarii efectului teratogen al Talidomidei (un medicament folosit de gravide pentru efectul antivomitiv si anxiolitiC). Acest medicament a fost testat pe animale dar nu suficient de bine documentat (nu s-au evidentiat proprietatile teratogene ale compusuluI), dupa care a fost utilizat la om. Folosit apoi pe scara larga, a produs un mare numar de malformatii congenitale. Aceste malformatii ar fi putut fi evitate daca produsul ar fi fost testat pe un numar redus de persoane, cum se procedeaza actualmente in studiile de farmacologie clinica (prima fazA).in ceea ce priveste istoricul farmacologiei romanesti, mentionam cateva personalitati care au adus contributii stiintifice importante. Astfel, Dumitru Ionescu, profesor Ia Universitatea din Bucuresti - a adus contributii importante la fiziologia si farmacologia sistemului nervos simpatic; Daniel Danielopolu, internist, fiziolog si farmacolog din Bucuresti - a fondat "farmacodinamia nespecifica", o conceptie originala despre efectele farmacodinamice; Alfred Teitel (1900-1997), profesor de farmacologie la Bucuresti - a facut cercetari importante despre efectele trofice ale procainei, rolul calciului in excitabilitatea celulara.
 |  | |
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
