Emfizemul pulmonar este o stare patologica irersibila caracterizata anatomic prin cresterea peste normal a dimensiunilor spatiilor aeriene situate distal de bronhiolele terminale prin dilatatia sau distrugerea peretilor alolari, pierderea elasticitatii pulmonare si cresterea volumului rezidual.
Etiologie: factorii mai importanti de aparitie a emfizemului pulmonar sunt:
-varsta-boala are o frecnta crescuta dupa varsta de 50 ani;
-constitutia-referitor la o deficienta a tesutului conjunctiv elastic pulmonar;
-dirse leziuni bronhoalolare de cauza trofica, cum ar fi arterioscleroza; de cauza infectioasabronsita cronica; de cauza functionalaastm bronsic; cauze fizico-chimicepulberi, vapori, gaze.
Morfologie: plamanii sunt destinsi, palizi, putin vascularizati si herniaza la deschiderea toracelui.
Patogenie: elementul initial al emfizemului pulmonar este o inflamatie a unitatii bronhio-alolare. Obstructia bronsica si bronsiolara tulbura circulatia aerului respirator mai ales in expiratie. Rezistenta crescuta pe care o intampina aerul in expiratie are ca rezultat si golirea incompleta a alolelor cu stagnarea aerului, care in mod progresiv provoaca o distensie a alolelor.
Datorita presiunii crescute a aerului, unele septuri interalolare se rup si apar spatii aeriene mari. Aceste spatii aeriene pot comprima la randul lor bronhiolele si alolele normale aflate in cinatate, agravand afectiunea. Cresterea volumului pulmonar are influenta si asupra diafragmului, aplatizarea si coborarea cupolei reducandu-i din mobilitate.
Simptome: debutul bolii este insidios:
Dispneea apare la inceput dupa eforturi mici, evoluand catre agravare, manifestandu-se si in repaus, limitand activitatea bolnavului. Paralel cu dispneea mai apar: cresterea frecntei respiratorii; ingreunarea si prelungirea respiratiilor; solicitarea crescuta a muschilor respiratori suplimentari.
Tusea poate precede dispneea; de obicei tusea este uscata, denind purulenta datorita infectiei.
Semne obiecti:
-bolnavul cu torace dilatat (atorace in butoia), cu cifoza dorsala si stern proeminent;
-toracele pare imobil, fixat in inspir;
-coastele au tendinta la orizontalizare;
-gatul pare scurtat.
La percutie se pune in evidenta hipersonoritatea pulmonara. La auscultatie se pun in evidenta scaderea murmurului cular si alungirea expiratiei.
Ca instigatii se mai recomanda examenul radiologic si examenul functional care arata o crestere a volumului rezidual, o scadere a capacitatii vitale si a volumului curent.
Evolutia este lunga, de ani sau zeci de ani, avand caracter progresiv.
Tratament: este etiologic prin tratamentul cauzelor daca se cunosc si daca se poate. Tratamentul medicamentos se face cu antibiotice, bronhodilatatoare, expectorante, fluidifiante si sedati ale tusei. Tratamentul fizical consta in gimnastica respiratorie pentru recuperarea fazei de expiratie si exercitii de respiratie diafragmatica.
