Bronhopneumatia obstructi cronica reprezinta cea mai frecventa cauza de insuficienta respiratorie. Termenul de bronhopneumatie obstructi cronica inglobeaza bolnavii cu bronsita cronica si emfizem pulmonar, la care examenul functional pulmonar rele in mod inriabil sindromul obstriuctiv.
Astmul bronsic pur nu este inclus in acest cadru fiziopatologic, deoarece obstructia cu care el se asociaza este totala reversibila, functia respiratorie a plamanului redevenind normala in perioadele dintre crizele de dispnee. Astmul bronsic combinat cu bronsita cronica si emfizem pulmonar este in mod obisnuit inclus in termenul de bronhopneumatie obstructi cronica.
Simptome: la bolnavii cu bronhopneumatie obstructi cronica de mai multi ani, datorita unuia dintre factorii precipitanti, afectiunea se poate acutiza si apar urmatoarele semne: dispneea; polipneea (20-30 respiratii/minut predominant diafragmatic); cianoza intensa, difuza, predominanta la buze, unghii, limba, unde capata un aspect violaceu (cianoza se exagereaza la efort si la tuse); hipersudoratia datorata cresterii concentratiei CO2 in sange, care actioneaza asupra pielii si apare hiperscularizatie si consecutiv hipersudoratie; hipocratism digital (falangele distale turtite); ritmul cardiac rapid (100 batai/minut).
Tratament: principalele obiective sunt reducerea obstructiei de la nivelul bronhiilor mijlocii si mici; corectarea alterarii gazelor sangvine; prevenirea si indepartarea fenomenelor de decompensare a inimii drepte.
Se recomanda: antibiotice daca exista proces infectios; corticoizi cu actiune antiinflamatoare, antisecretoare si antibronhospastica; bronhodilatatoare; oxigenoterapia corecteaza hipoxemia; mucolitice si fluidifiante ale secretiei bronsice; diuretice; tonicardiace; drenajul postural; spalatura si aspiratia endobronsica, necesare cand una din bronsiile principale sau secundare sunt blocate de cantitati mari de secretie scoasa; kinetoterapie (gimnastica respiratorie).
Utilizarea drenajului postural asociat cu percutia toracelui si dirijarea tusei determina mobilizarea secretiilor bronsice si cresterea apreciabila a expectoratiei.