Ridicarea, deplasarea, urcarea in 'Ambulanta' si transportul accidentatilor au o importanta deosebita. Multe complicatii pot aparea tocmai din cauza unor greseli comise cu ocazia ridicarii si transportului, mai ales in cazul politraumatizatilor si marilor traumatizati.
In timpul mobilizarii, victima accidentului rutier trebuie manevrata cu atentie si blandete. Geamatul victimei trebuie sa opreasca manevrele si gesturile care le determina. Accidentatii care si-au pierdut cunostinta nu mai reactioneaza la durere, ceea ce ne obliga la mai multa atentie in vederea evitarii gesturilor traumatizante, care contribuie la agravarea tulburarilor functionale existente. In aceste cazuri, agravarea se poate constata prin modificarea pulsului si ritmului respirator, precum si prin accentuarea palorii.
Este bine ca ridicarea accidentatului si asezarea sa pe targa sa se efectueze cu ajutorul mai multor persoane care se vor aseza la capul si la picioarele celui ce trebuie ridicat. Una dintre ele va introduce bratele sub umerii victimei, alta sub bazin si cealalta sub picioare. La o anumita comanda, toti vor ridica accidentatul cu 30-40 cm, atat cat este necesar pentru a introduce targa dedesupt. Tot prin miscari sincronizate, ranitul va fi pus pe targa. Axul corpului, format din cap-gat-torace-bazin, va fi mentinut in bloc unitar, tot timpul in acelasi plan.
Transportul victimei se face la comanda, capul accidentatului fiind tinut pe directia mersului. Purtatorii din spate vor supraveghea fata accidentatului si miscarile respiratorii ale acestuia. Targa se va mentine numai in pozitie orizontala si se va mentine un pas sincronizat pentru evitarea balansului si zdruncinarea ranitului.
Daca victima a pierdut mult sange, va fi asezata cu capul mai jos decat restul corpului. Daca accidentatul prezinta o rana toracica, capul si toracele vor fi asezate mai sus. Accidentatii care si-au pierdut cunostinta vor fi asezati cu capul intors intr-o parte pentru a se evita sufocarea prin varsaturi. La fel si cei care sangereaza pe nas sau pe gura. Sub ceafa accidentatului se va introduce un sul facut eventual din haine.
Daca banuim existenta unei fracturi de coloana, cunoscand pericolul sectionarii maduvei spinarii acidentatului, acesta trebuie ridicat si transportat dupa regulile urmatoare:
- In timpul ridicarii, umerii si bazinul trebuie mentinuti la acelasi nivel;
- Daca este posibil, pentru ridicarea accidentatului sa folosim 4 ajutoare, care, in picioare, se plaseaza deasupra accidentatului, cu cate un picior de o parte si de alta a acestuia. Un ajutor se situeaza in dreptul picioarelor, privind spre cap si baga o mana sub coapse si o mana sub gambe. Al doilea ajutor se situeaza in dreptul bazinului, privind tot spre cap, introducand mainile sub sale, tinandu-le fata in fata, fara a le decala. Cel de-al treilea ajutor sa asaza in dreptul capului, privind spre picioarele accidentatului si apuca cu mainile fiecare umar. Cel de-al patrulea se asaza langa cap si il fixeaza cu o mana pe frunte si una la ceafa, pentru a preveni miscarile capului;
- La comanda accidentatul va fi ridicat si asezat pe un plan dur (usa, scandura lata, etc.) intre ghemuri de haine, pentru a evita deplasarile laterale. In acelasi scop, accidentatul va fi fixat deasupra cu fesi late;
- Accidentatul va fi invelit cu o patura;
- La transport se tine cont ca acesta trebuie sa aiba tot timpul o pozitie orizontala. Bancheta din spate a autovehiculelor este total contraindicata.
Medicamentele si volanul Actiunea nefavorabila a medicamentelor in cazul conducatorilor auto se poate manifesta la nivele diferite cu preponderenta asupra sistemului nervos (ex.: dezorientare, confuzie, depresie, reducerea atentiei, vigilitatii si a reactivitatii reflexe, cefalee, ameteli, oboseala, somnolenta, parestezii, etc.) si asupra ochiului (ex.:
tulburari de adaptare, vedere incetosatA).
Unele din actiunile mentionate se manifesta la toate persoanele care le utilizeaza sau la majoritatea lor. Insa intensitatea si frecventa au o mare variabilitate.
Este cazul medicamentelor inhibitoare ale sistemului nervos central a caror eficacitate terapeutica este legata de efectele deprimante centrale. Aceste medicamente reprezinta un factor major de risc in accidentele rutiere. Ex: hipnotice, tranchilizante, neuroleptice, antidepresive, analgezice, antiepileptice. Pentru alte medicamente rezultanta nefavorabila conducerii autovehiculului este obtinuta datorita unor efecte adverse sistemice sau a unora locale (ex: picaturile pentru ochI), care apar in procente variabile la persoanele tratate, cu intensitati si durate diferite.
Efectele tuturor medicamentelor mentionate mai sus sunt amplificate de consumul de alcool, el insusi fiind un deprimant recunoscut al sistemului nervos central.
O atentie deosebita trebuie manifestata la inceputul tratamentului cand nu se cunoaste reactia dumneavoastra la medicatia recomandata.
