= inflamatia cronica, progresiva a sinovialei articulare, evoluind indelungat, cu pusee acute.
· Este cea mai invalidanta dintre formele de reumatism.
· Femeile fac aceasta boala de 2-3 ori mai des ca barbatii.
· Virful incidentei este intre anii 25 - 40.
ETIOLOGIA: este partial cunoscuta. Sunt incriminate:
· Antecedente familiale de boala imuna (terenul genetiC)
· Factorii endocrini: femeile care au purtat o
sarcina au risc mai mic de a face boala, iar in timpul sarcinii semnele de boala sunt mai reduse.
· Factori endogeni (internI)=
anticorpi anticolagen (consecinta unor infectiI)
ANATOMIE PATOLOGICA: leziunile sunt distructive, interesind toate elementele articulare: sinoviala, capsula, cartilajele, epifizele osoase, muschi, tendoane.
MANIFESTARI CLINICE: de obicei exista un eveniment declansator: stres, expuneri la frig, traumatisme, tratamente variate. Debutul bolii se face gradat, in citeva luni, prin: oboseala, mialgii, scadere ponderala, febra, stare de discomfort, poliartralgii periodice.
In evolutia bolii exista 4 stadii:
I. = polialgic, dominat de durere
II. = inflamator, cu redoare articulara matinala, tumefactii si deformari articulare
III. = atrofii musculare, anchiloze si subluxatii, fibroza articulara (datorita activitatii excesive a fibroblastiloR)
IV. = apare dupa 15-20 ani de la debut, bolnavul devanind un invalid
A) ARTRITA: are anumite particularitati:
· Afectare simetrica (are mare valoare de dg.)
· Distructia cartilajului, inflamarea capsulei, eroziunile osului, presiunile mecanice si tractiunile tendinoase nefiziologice duc la deformari osteoarticulare, atrofii musculare dureroase, modificari ale tegumentelor (subtiate, netede, pigmentatE)
· Cele mai des interesate sunt:
1 artic. miinii (metacarpo-falangiene si interfalangiene proximalE) cu respectarea artic interfalangiene distale. Astfel se pierde capacitatea de prehensiune. Mina capata aspect caracteristic, fuziforma, cu deviatie ulnara.
2 Sinovita cotului este intilnita frecvent; extensia este mult limitata.
3 Artic. piciorului sunt atinse simultan cu cele ale miinii (la debutul boliI), mai ales cele metatarso-falangiene (mersul devine dificiL). Datorita suprasolicitarii piciorului prin redistribuirea nefiziologica a
greutatii corpului sunt afectate ulterior si artic. tarsului si elem. periartic. (tenosinovita si bursita retrocalcaneeanA).
4 Genunchii sunt si ei afectati, dar mai tardiv si de intensitate mica.
5 Artrita soldului (coxitA) apare tardiv, secundar mersului dificil.
6 Afectarea col. vertebrale este rara; cind se produce, segm. cervical sufera cel mai des.
7 Artrita temporo-mandibulara este frecventa, dar rareori este grava, impiedicind alimentarea.
8 Extrem de rar sunt afectate artic. cu sinoviala redusa (sterno-claviculara, acromio-clavicularA).
B). Manif. extraarticulare: apar in cazurile severe de boala. Ele pot fi:
· Cardiovasculare (pericarditA)
· Respiratorii (pleurezie, fibroza pulmonara difuzA)
· tegumentare (noduli reumatoizI),
· neurologice (polinevrite manifestate prin parestezii, paralizii, areflexiE)
· oculare (irita, sclerita, mai frecvente la femeI)
· sindrom Felty = PR + splenomegalie + neutropenie. Apare in PR cu evolutie prelungita.
· Adenopatia ganglionilor vecini artic inflamate.
MODIFICARI PARACLINICE:
· Hematologie: VSH (este corelata cu evolutia bolii si este un indicator al eficientei tratamentuluI)
· Biochimia: o explorare cu grad ridicat de specificitate este detectarea factorului reumatoid (FR = Ig M impotriva Ig G). El este secretat de limfocitele B din sinoviala si este eliberat in singe si cavitatea articulara; apare la 80% din bolnavii cu PR, dar poate apare si in alte boli autoimune si chiar la populatia sanatoasa (virstnicI).
· Lichidul sinovial: opac, cu numeroase leucocite (predomina neutrofilelE) si cu ragocite.
· Radiografia osteoarticulara: ingustarea spatiului articular, osteoporoza, eroziuni marginale, anchiloza.
EVOLUTIA: este indelungata, cu caracter invalidant. PR poate fi oprita din evolutie in oricare stadiu, prin tratament sau spontan, sau poate evolua spre casexie si exitus.
TRATAMENT: trebuie sa fie precoce,complex si de lunga durata. Obiectivele lui sunt:
· Stabilizarea bolii
· Prevenirea deformarilor si anchilozelor
· Refacerea capacitatii motorie
A). Trat. medicamentos
1. Antiinflamatoare nesteroidiene: cele mai folosite sunt aspirine si indometacinul. Aspirina se da in doze mari (peste 3 gr.), asociata cu preparate de protectie gastrica.
2. Corticoterapia pe cale generala, desi este foarte eficace in ameliorarea simptomatologiei clinice si biologice, ea nu influenteaza evolutia bolii pe termen lung (distructiile cartilajului si osuluI), iar efectele secundare la
cure prelungite sunt importante.
3. Sarurile de aur (tauredoN) au efect terapeutic mai ales atunci cind sunt administrate la inceputul bolii. Ameliorarea clinica se observa dupa 2 luni de tratament. Reactiile adverse sunt frecvente: prurit, eritrodermie, diaree, nefroza; acestea dispar odata cu intreruperea tratamentului.
4. D-penicilamina se foloseste in cazul esecului
sarurilor de aur. Efectul favorabil apare la 3-6 luni, iar efectele secundare sunt digestive, cutanate, rnale, citopenii, pierderea temporala a gustului.
5. Terapia imunosupresiva este indicata cind exista o importanta activitate imunologica manifestata prin titru ridicat de factor reumatoid. Se foloseste metotrexatul, cu efecte clinice favorabile dupa 4-6 saptamini, dar cu controlul periodic al nr. celulelor sanguine.
B). trat. chirurgical: consta in sinovectomie (curatirea articulatieI) si sinoviorteza (sclerozarea prin injectarea intrarticulara a unor substante iritantE), montarea protezelor articulare, corectarea pozitiilor vicioase datorate anchilozelor.
C). balneofizioterapia: electrotrapie, hidroterapie, kineziterapie, termoterapie, masaj, cura balneara.
POLIARTRITA REUMATOIDA JUVENILA
= boala inflamatoare articulara ce apare la tineri sub 17 ani.
· Frecventa maxima de aparitie este in jurul virstei de 5 ani;
· Ca si in PR elementele etiopatogenice implicate sunt infectioase, autoimune, traumatice ce survin pe un teren cu predispozitie genetica.
PJ are 3 forme clinice:
A) Forma sistemica: apare la 10-20% dintre bolnavi de ambele sexe, dupa o infectie faringiana sau vaccinare. Caracteristic este prezenta manifestarilor extraarticulare:
febra inalta, eruptie cutanata nepruriginoasa, adenopatie, hepatosplenomegalie, manifestari oculare severe si sechelare (irita, uveitA). Artrita apare tardiv, fiind intresate mai ales artic mari si mici ale membrelor inferioare ca si artic mici ale miinii. Apar intirzieri in crestere a copilului (inchiderea cartilagiilor de cresterE).
B) Forma poliarticulara: apare la 35-40% dintre bolnavi, fiind de 2 ori mai frecvent la fete. Debuteaza cu alterarea starii generale, subfebrilitate, anemie, adenopatie, dar mai ales cu
artrita simetrica la mai mult de 5 artic, fiind afectate preferential genunchii si articulatiile mici de la mina si picior, dar si artic interapofizare ale coloanei cervicale. Cu cit virsta de aparitie este mai mare, cu atit evolutia este asemanatoare cu a adultului (severa si distructivA).
C) Forma oligoarticulara (40%): sunt afectate mai putin de 4 artic intr-un interval de 6 luni, mai ales genunchii, gleznele, coatele si pumnii, cu protejarea soldurilor. Nu apare factorul reumatoid in ser. Prognosticul este bun.
Tratament:
aspirina si AINS, cu evitarea corticoterapiei deoarece impiedica dezvoltarea copilului.
