Prima masura este scoaterea victimei din apa si, daca este nevoie, respiratie artificiala si masaj cardiac. American Heart Association recomanda ca lovitura abdominala sa nu fie o masura de rutina la victimele submersiei. Aceasta recomandare a fost sustinuta de un comitet special al Institutului de Medicina reunit in 1994 chiar pentru a evalua eficacitatea loviturii abdominale in tratamentul iminentei de inec. La acesti pacienti, lovitura abdominala poate duce la regurgitare si aspirare pulmonara de continut gastric si poate intarzia resuscitarea pulmonara si circulatorie. Deci, lovitura abdominala trebuie utilizata numai la cei cu
obstructia cailor aeriene superioare printr-un corp strain sau la cei care nu raspund ntilatiei gura la gura.
Deoarece serviciile de urgenta si de terapie intensiva cardiovasculara si pulmonara s-au imbunatatit in ultimele doua decenii, acum principala problema o reprezinta
depresia sistemului nervos central. Procentul de supravietuitori cu functii normale cerebrale variaza considerabilIn studiile retrospecti. Printre factorii care influenteaza negativ supravietuirea se numara submersia prelungita, intarzierea initierii resuscitarii cardiopulmonare eficiente, acidoza meolica sera (pH < 7,1), asistolia pana la initierea actului terapeutic, midriaza fixa si scorul pe scara Glasgow de evaluare a comei sub 5. Nici unul din acesti factori predictivi nu este insa absolut, raportandu-se supravietuitori normali chiar in cazurile in care s-au identificat semnele de mai sus. Absenta potentialelor corticale evocate indica irersibilitatea leziunilor cerebrale prin hipoxie; totusi, acest test nu se poate face la locul accidentului pentru a ghida salvatorii. Prin area rezultatelor obtinute de o institutie care a utilizat tehnici de conservare cerebrala alaturi de tratamentul intensiv cardiopulmonar cu cele obtinute de o institutie care nu a folosit tehnici de conservare cerebrala, datele obtinute nu au fost semnificativ diferite.
Hipotermia pare a aa un rol protector, dar numai daca survine precoce in momentul accidentului. Aceasta ofera victimei o sansa mai mare de salvare a functiei cerebrale dupa o perioada mai indelungata de hipoxie acuta si stop cardiac decat in cazul celor normotermici. Daca hipotermia prelungeste toleranta la hipoxie, de asemenea, poate precipita
aritmii cardiace fatale, astfel aparitia ei poate fi pe de o parte de ajutor, iar pe de alta parte daunatoare. Reflexul de scufundare determina bradicardie, retinerea respiratiei si redistributie circulatorie la imersia fetei in apa rece. Totusi, efectul lui protector in explicarea recuperarii functiilor cerebrale dupa imersie prelungita nu a fost demonstrat specific.
Amestecul sangelui nos pulmonar persista de obicei chiar si dupa o resuscitare reusita; de aceea, se va administra suplimentar oxigen, pana cand analiza gazelor sanguine confirma faptul ca administrarea oxigenului nu mai este necesara. Cat mai rapid posibil se va sili o cale de acces intranos. Intubatia endotraheala se va face cand se cere mentinerea permeabilitatii cailor aeriene sau pentru a usura suportul ntilator mecanic. Monitorizarea electrocardiografica va facilita tratamentul prompt al aritmiilor cardiace.
Victimele trebuie transportate la spital, unde li se pot testa oportunitatea ntilatiei si schimbul gazelor sanguine, activitatea cardiaca si volumul circulator sanguin efectiv. Analiza altor parametri, precum concentratia serica a electrolitilor, functia renala si starea sistemului nervos central se va efectua conform indicatiilor.
Singurul si cel mai eficient tratament al hipoxemiei, indiferent de cauza, este ntilatia mecanica, inclusiv cu presiune pozitiva continua in caile respiratorii (PPCR). Dupa aspirarea de apa dulce, imbunatatirea raportului ntilatie/perfuzie se realizeaza mai usor cand PPCR se combina cu umplerea mecanica a plamanilor, decat cu respiratia spontana. Hotararea de a utiliza PPCR cu respiratie spontana sau in combinatie cu ntilatia mecanica trebuie sa fie determinata din capacitatea pacientului de a realiza efortul respirator, de a elimina corespunzator dioxidul de carbon si de a aa un raport adecvat ntilatie/ perfuzie. Presiunea pozitiva respiratorie se va elimina gradat pe masura silizarii pulmonare si a renirii la normal a raportului ntilatie/perfuzie.
pH-ul victimelor cu iminenta de inec este de obicei intens acid, ceea ce poate aa drept consecinta deprimarea functiilor cardiace. Componenta meolica a acidozei, daca determina pH
